Războiul a însemnat o maturizare prematură, ororile văzute sunt o experiență care te marchează pentru întreaga viață, a mărturisit scriitorul într-un scurt interviu înainte de prelegere.

,,Niciodată nu aș fi crezut că voi fi martor la un alt război care să se desfășoare în sec. 21. Am avut convingerea că ele s-au terminat în secolul trecut, când au fost două catastrofe mondiale și milioane de oameni au fost sacrificați. Speram că nus e vor mai repeta. Dumnezeu mi-a dat însă zile și spre nenorocul meu sunt martor iarăși… Omenirea nu învață din greșeli și tragedii și este foarte trist. Să sperăm că acest război va aduce și anumite schimbări în structura și plasarea puterilor pe mapamond și se vor rezolva anumite lucruri care fără război nu puteau fi rezolvate”

 Vladimir Beșleagă le-a vorbit tinerilor despre jucăriile din copilăria sa:

,,Armata rusă a lăsat în urmă arme, proiectile de tun, muniție, cartușe, iar noi copii ne-am înarmat. Noi am avut jucării, arme. Eu am avut trei sau patru arme.”

 După al Doilea Război Mondial s-a scris foarte multă literatură de război, dar cea mai multă era ideologizată, potrivit lui Vladimir Beșleagă.

,,Se scria când ne-am ridicat noi cititori, după anii 1945, erau torente de literatură, dar cea mai mare parte era ideologizată – că rușii sunt cei mai voinici, rușii sunt victorioși. Pe naiba! Rușii au băgat în război împotriva Germaniei 25 de milioane care au murit. Nemții au pierdut în război patru milioane. Este o diferență? De ce? Vă spun un secret. Armata rusă, care cum ziceau bolșevicii și comuniștii era cea mai vitează, când se dădea ordin de atac, să atace inamicului, în urma liniei de atac era o altă linie de KGB-iști care stăteau cu pistolul în spatele soldatului, care știa că poate merge doar înainte pentru că înapoi era ucis. Nu putea da înapoi.

Aceasta fac acum rușii în Ucraina. Bagă oameni cu nemiluita, carne, carne, carne…Asta e politica lor. ”

În interviul acordat pentru Radio Chișinău scriitorul Vladimir Beșleagă s-a referit la relația Rep. Moldova cu România:

,,Pentru că am fost membru în primul Parlament care a fost unul pro-românesc, dar a avut ne norocul să fie desființat, anulat prea timpuriu și a fost o rătăcire de trei decenii. Acum, aceste relații care se produc au fost pe tot parcursul, dar nu au fost agreate de anumite de guvernări, acum avem însă un guvern pro-românesc, și suntem extraordinar de impresionași de ceea ce se întâmplă în relațiile noastre. Votarea recentă a oficializării limbii române, este un pas mare spre reunirea neamului nostru.

Oficializarea limbii române, reprezintă una dintre cele mai mari bucurii ale vieții, mărturisește scriitorul:  

,,Pentru mine a însemnat o mare bucurie, una din cele mai mare ale vieții. Și printre tristețile cu războaiele, acesta a fost momentul pentru care sunt recunoscător destinului că am ajuns să văd, să aud și să fiu martor la acest eveniment istoric crucial pentru neamul nostru!”