Premiera filmului a avut loc în clădirea președinției, în prezenta a sute de spectatori, printre care și a președintei Maia Sandu, din două motive, potrivit lui Anatol Durbală:

„Nu există în Moldova un cinematograf în sala căruia ar putea încăpea circa 700-800 de persoane, măcar o parte din echipa care a muncit la film. Al doilea motiv a fost unul moral, a avut o anumită simbolistică faptul că anume în această sală s-a votat independența acestei țări și cumva lucrurile care se întâmplă în film au o tangență profundă cu acest loc. A fost ideea producătorilor și ne-a mirat- am ajuns să lăudăm normalitatea, că Președinția a reacționat foarte deschis”.

Anatol Durbală menționează că filmul este despre individul care merge împotriva sistemului, împotriva turmei, iar personajele sunt o combinație dintre bine și rău, la fel ca toate lucrurile din această lume… 

„Eu am încercat din răsputeri să găsesc în fiecare personaj din acest film, să nu îl fac doar negru. Consider că… așa e de când lumea, în orice bun este și o mică doză de rău, și în orice rău este o mică doză de bine. Nu am ști ce înseamnă căldură dacă nu ar fi frig și nu am percepe culoarea albă dacă nu ar fi culoarea neagră, dacă nu ar fi un contrast. În film, toți oamenii care reprezintă sistemul, sunt oameni cărora eu am încercat să le dau intenții bune…

În rest, prin film eu doar am vrut să pun întrebări. Cred că arta vizuală, cinematografia într-o oarecare măsură, menirea ei principală este să, vorba lui Radu Beligan: ”să prefacem mintea în suflet”. Nu atât să înțelegem, cât să simțim, să tulbure emoțional…”

Despre temele și intrigile din film:

„Mie ca artist îmi place când lucrurile mărunte - o linguriță, o mașină care a trecut, o lumină dintr-un geam -  răstoarnă lumea.. Când dintr-un conflict mărunt se ajunge la problemele esențiale a ceea ce înseamnă omul. Ele nu sunt foarte multe: Viață, Moarte, Dumnezeu, Dragoste. Patru teme valabile pentru toată lumea și pentru tot ce s-a scris pe lumea asta!

Rep. Moldova este foarte ofertantă în materie de subiecte de film:

„Eu nu știu cum văd alții, dar eu am șase cartiere de la teatru  până acasă. Găsesc teme pentru patru subiecte de film. Mă plimbam o dată cu copilul, și era parcată o mașină așa încât nu puteai trece cu căruciorul. Am înconjurat, am înjurat. Situații firești pentru noi. Dar m-am gândit ce ar fi dacă eu acum nu m-aș duce, dar aș lua o piatră și i-aș sparge parbrizul sau aș lua copilul și m-aș culca pe capota lui. Și ar veni șoferul…Dar cine este el? Poate este nu știu ce sau nu știu cine.. Când am ajuns acasă deja mâncam, dar gândurile nu se mai opreau. Cred că Rep. Moldova ar putea hrăni Hollywood-ul cu subiecte de film vreo 10-15 ani.  E doldora de subiecte…”.

Anatol Durbală este coleg de scenă, la Teatrul Național ”Mihai Eminescu” cu soția sa, Olesea Sveclă, regizoare a patru spectacole dintre care ultimul ”Dragoste la pachet” inspirat din drama imigrării mamelor din Rep. Moldova.  Despre conviețuirea sub același acoperiș a doi oameni de artă:

”Noi cu Olesea avem foarte multe diferențe. Și ca temperament, și ca fel de a ține lucrurile… Mintea mea e în cap, mintea ei e în inimă. Ea are o intuiție foarte bună, simte culorile foarte bine, poate nu la fel ca mine știe să analizeze lucrurile - deși și asta poate. Are însă un simț pe care eu îl invidiez. Mă uit la ea și mă mir de unde scoate toate aceste lucruri. Vorbește în niște cuvinte cărora eu abia le înțeleg sensul. Așa că noi avem diferențe foarte mari. Adevărul este că eu ador aceste diferențe. Chiar și când ne-am căsătorit am rămas fiecare cu numele său. Ne-am zis: eu nu vreau să mă sfeclesc, iar ea să se durbălească. Riscul acesta de a ne transforma unul în celălalt și a deveni un tot întreg este foarte mare. Respectăm foarte mult individualitatea fiecăruia. Conviețuim bine- merci cu păreri diferite și ador acest lucru. Îi respect foarte mult individualitatea, felul ei de a vedea lucrurile. De foarte multe ori nu o înțeleg, dar e foarte bine așa…”

În interviu regizorul, actorul și prezentatorul TV, Anatol Durbală a vorbit și despre felul în care a trăit și perceput destrămarea Uniunii Sovietice în calitate de student la arte, la Moscova, în perioada 1987-1992, despre curajul de a fi făcut satiră politică în vremuri dificile, când Rep. Moldova se afla sub controlul oligarhului Vladimir Plahotniuc, despre războiul din Ucraina, poziționarea și rolul intelectualității din Rep.Moldova în raport cu atacul barbar al Rusiei în statul vecin, perspectivele de integrare în UE și Reunire ale Rep. Moldova, dar și cum este să fii născut în aceeași zi cu președinta Maia Sandu.