El povestește că la deschiderea bisericii veneau foarte mulți credincioși, însă cu timpul aceștia au rămas tot mai puțini: „O bună parte din frații mei, credincioșii cu deficiențe de auz și vorbire din Rep. Moldova au emigrat în diferite țări europene, pentru că acolo au o viață mult mai bună, mă refer la aspectul social. (...) însă țin legătura cu toți”.

În prezent, părintele Viorel Cojocaru este redactor-coordonator al revistei reeditate „Luminătorul”. În perioada interbelică această revistă a fost prima în Basarabia cu caractere slavone, dar în limba română. Despre acest periodic, spune părintele, că a avut un mare aport în proiectul și procesul deșteptării naționale a poporului la începutul secolului 20. În revista „Luminătorul”, pot fi găsite cele mai importante momente din viața socială, politică și bisericească a Basarabiei. Unul dintre aceste acestea îl reprezintă formarea Sfatului Țării.

Marea Unire a pornit de la altarul bisericii și nu mă îndoiesc că și reunirea tot de la altar va porni, susține părintele Viorel Cojocaru. „Am rămas frapat când în 1918, în numărul trei al revistei, era scris cu lux de amănunte cum s-a făcut Sfatul Țării și trebuie să reamintim că Sfatul Țării, când s-a votat unirea, a început de la biserică, pentru că a fost în zi de duminică, 27 martie. O bună parte din membrii, deputații Sfatului Țării, aveau studii în teologie sau, cel puțin, aveau seminarul teologic și, în felul acesta, rugăciunea de solicitare a ajutorului lui D-zeu, a fost condusă sub oblăduirea liturgică a ieromonahului Gurie Grosu, care a făcut slujba de începere a oricărui lucru bun, a Sfatului Țării, acestei adunări. După care toți s-au retras în dezbatere. Însă, totul a pornit de la altar.”