„După 1940, când au plecat sovieticii de aici, era distrus Chișinăul, pe Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare acum, rămăsese numai clădirea cu doi lei. Încolo era distrus. Ruine peste tot. Rămăsese Chișinăul că nu-l mai recunoșteai. Era plin de ruine și lumea umbla îmbrăcată în fufăici.

Până atunci - lumea pe stradă, erau doamne elegante, domni. Chișinăul era plin de elevi. Erau o mulțime de licee, de băieți și de fete – Liceul eparhial, Școala normală, Liceul Dadiani, Liceul Regina Maria – liceele pentru fete. Și pentru băieți - Liceul Hașdeu, Liceul militar, Școala normală pentru băieți. Era plin Chișinăul de elevi. Era foarte mare ordine în perioada interbelică în ceea ce privește învățământul.

După ce au plecat sovieticii, când am revenit în Chișinău în 41, am văzut ruine și ruine, și ruine. Aveam o profesoară la desen și odată m-a invitat la dânsa acasă. Am văzut la dânsa în cameră pe pereți niște peisaje cu ruinele astea, în nuanțe de albastru. Uite, ruinele astea din Chișinău dânsa le-a pictat. Era un pictor bun, doamna Avacov. Învățase cu Cobizeva noastră, cu Baranovici, terminase școala de pictură de atunci. Uite, pe dânsa au mișcat-o aceste ruine și le-a înfățișat. Chișinăul devenise aproape sălbatic. Lumea numai în fufăici umbla. Cine știe, probabil se gândeau „dacă am să umblu bărbat îmbrăcat bine, or să mă deporteze”. Foarte multă  armată era – soldați peste tot”.

Într-un interviu pentru Radio Chișinău, acordat în 2017, Eleonora Romanescu a îndemnat publicul „să nu facă ruptură cu arta, fie pictură, fie literatură, fie muzică, să găsească timp pentru a asculta un concert, pentru a vizita o expoziție, să citească o carte. Chișinăul are cultură, este public, există un nivel de cultură destul de bun”.