Firea artistică a lui Lilian se manifesta încă din copilărie, când își petrecea timpul modelând plastilină în forme de căsuțe, căluți și oameni. Cea mai mare bucurie a lui, era atunci când părinții îi cumpărau o cutie de plastilină, aceștia crezând că, la un moment dat, pasiunea fiului lor va trece, asemenea unei febre efemere.

Pe de altă parte, fratele său, Ruslan, iubea să dezmembreze jucăriile și să studieze modul în care acestea funcționau.
Logica lui Ruslan și imaginația lui Lilian au dat naștere unui atelierul de creație, „Ceramica Scutelnic”.

Numele lor s-a conturat de-a lungul anilor, participând la diverse evenimente culturale, târguri și festivaluri. Banii câștigați din arta olăritului nu reprezintă un scop în sine, spun ei.

Cei doi realizează lucrări unice. De exemplu, 30 de căsuțe vor fi realizate diferit una de cealaltă. Lilian recunoaște că, prin repetarea aceleiași teme, se simte epuizat spiritual și își pierde inspirația de creator, pentru că a fi creator înseamnă a aduce mereu ceva nou, după părerea sa.

Indiferent de operațiunile pe care le efectuează fiecare – modelare, glazurare, cizelare – „toate lucrările care iau naștere, sunt scoase din cuptor, au trecut neapărat prin ambele mâini, atât ale lui Lilian, cât și ale mele”, a spus Ruslan.

Printre cele mai vândute lucrări ale lor se numără ulcioarele din butoi, pe care le creează în serii mari, cu sutele. Fiind un proces obositor, după această etapă de creație, urmează zile de odihnă spirituală. Pentru ei, odihna nu înseamnă repetarea aceleiași lucrări, ci diversitatea în abordarea noilor opere.