Efim Josanu, publicist, scriitor, autorul filmului documentar „Eu, Filimon Boghiu”: „ Lucrurile cele mai tragice s-au întâmplat în satul meu. Drama morții lui Filimon Boghiu a avut loc chiar la hotarul dintre Ciulucani și Mândrești, pe linie dreapta era 400-500 de metri. Mă apropiam de 3 ani, poate că am auzit și eu răpăitul mitralierelor, dar nu am înțelegeam de unde vin, când a fost ucis, eram afară, eram copil mă jucam și nu înțelegeam ce se întâmpla. După aceea auzeam ba o poveste, ba alta. Și ce este interesant, oamenii nu vorbeau despre Boghiu că fura, că lua, că obijduia, că lupta împotriva acestui regim. Oamenii spuneau: ce frumos mai cânta Filimon. Când începea „Prin pădurea bradului”, se stingea lampa, așa povestesc oamenii. Deci, așa l-a reținut generația de atunci – nu bandit, terorist, cum a vrut regimul”.

În 15 noiembrie, casa a fost înconjurată, Filimon a opus rezistență și a fost ucis, el și fiul său Ion. Fiica se pare că a scăpat din încercuirea aceea. Olimpiada, soția lui, a fost grav rănită, cinci gloanțe și unul aproape de inimă. Au dus-o rănită la spitalul pușcăriei și a doua zi, fiind grav rănită, anchetatorul o întreabă: „De ce ați opus rezistență armată”? Răspunsul ei: - „Filimon ne-a spus să nu ne dăm niciodată prinși. Și tot el ne liniștea că nu mai avem de răbdat mult și vom trăi mai bine ca niciodată”.

Finul său, în realitate, i-a dus pe NKVD-iști la locul unde afla. Nicolae Bucilă, fierar ca și Filimon, de asta l-a și cununat. Eu, fiind copil, de vreo 10-12 ani l-am cunoscut, că mă trimitea tata l-a bătut o sapă, o coasă, dar nici prin gând nu-mi trecea că este trădătorul lui Filimon Boghiu. După asta el a recunoscut: „Ce puteam să fac, m-au bătut, mi-au dat o sută de grame de spirt și un ou crud. Asta am făcut”. Foarte simplu, pe cât de simplu, pe atât de dramatic, de tragic, de dureros.”