”Dacă nu existau niște oameni rău intenționați care ne-au traumatizat la locurile de muncă în presa la care lucrasem, Ziarul de Gardă, probabil, nu ar fi existat. Trebuie, deseori, să spunem mulțumesc celor care ne creează dificultăți pentru că în așa mod ne determină să vrem să schimbăm, să facem mai bine ca să  existe o dezvoltare în democrație, în jurnalism, în viața noastră. Lucrasem, împreună cu colega mea, Aneta Grosu, și alți colegi, încercam să construim un spirit al presei independente în mai multe instituții. Devenea însă dificil în momentul în care eram critici față de autorități, față de corupți, în momentul în care adresam întrebări incomode unor demnitari și mai ales în momentul campaniilor electorale, când se developa cel mai bine spiritul de apartenență politică a conducătorilor redacțiilor.

Atunci aveam o traumă profundă că nu poți să faci jurnalism independent și să servești un lider politic sau altul, cu atât mai mult nu poți face jurnalism independent și să cruți corupții.

În 2004 am zis cu Aneta și alți colegi, hai să încercăm să facem un ziar independent. Va dura o lună, va fi bine, va dura un an, va fi bine, va dura mai puțin, va fi ok. Vom ști că am încercat să facem asta. Niciodată nu am crezut că va dura atâția ani. Niciodată nu am crezut că îl vor abona atâția oameni încât să fim cel mai mare ziar din Rep. Moldova, cu cei mai mulți abonați dintre toate ziarele”.

Printre cele mai mari provocări în a realiza jurnalism de investigație este curajul, în contextul riscurilor pe care le presupune acesta în Rep. Moldova, susține Alina Radu.

”Nu poți să faci jurnalism de investigație, dacă nu ai suficient curaj. Ne-a mers foarte mult să avem mulți colegi curajoși care au făcut investigații care chiar au însemnat schimbări în viața politică, viața juridică, dar, ca și manager a acestui grup, eu am avut trauma permanentă că nu pot asigura toată protecția de care ar fi nevoie. Asta nu înseamnă că nu aș fi capabilă, dar nu există bani, nu există mijloace. În toți acești ani când Moldova colcăia de corupție, atunci când vine o amenințare în adresa unui reporter, sau a redacției întregi, nu ai cui să te adresezi. Tu ești singur cu această problemă. Nu poți să te adresezi poliției pentru că era una cu guvernarea și una cu cei pe care noi îi criticam pentru corupție. Chiar am avut situații, absolut stupide, în care la o amenințare cu moartea care ne-a venit, am scris o plângere la poliție. Răspunsul care a venit a fost ceva de genul- din păcate nu putem să deschidem un dosar penal pentru că voi nu ați fost omorâți. Riscurile de securitate au fost mereu foarte serioase și mereu am avut o capacitate limitată să răspundem la aceste riscuri”

Despre  ”Protestatari în chirie”, una din ultimele investigații ale ZDG, în care mai mulți reporteri s-au infiltrat printre protestatarii Partidului Șor și au demonstrat, cu ajutorul unor camere ascunse, din interior, cum sunt plătiți oamenii aduși organizat la Chișinău și cum funcționează mașinăria de protest, Alina Radu spune că a fost o investigație așteptată de societatea moldovenească:

”În acest moment foarte multă lume din societatea noastră aștepta o investigație serioasă la capitolul protestatarilor plătiți. Majoritatea aștepta ca procuratura să ia măsuri și să vină cu niște investigații limpezi și clare. Abonații noștri ne scriau aproape în fiecare zi și ne îndemnau să facem ceva. Toți erau revoltați de aceste proteste, toți vedeau cu ochiul liber că situația nu este curată”.

Probele obținute de jurnaliști sunt folosite și în cadrul unei anchete desfășurate de autorități privind încercările de destabilizare a situației în țară.

Directoarea ZDG a vorbit, totodată, despre ofensa adusă prin aceste așa-numite proteste, organizate de deputatul fugar Ilan Șor, în adresa democrației:

”Suntem de acord că oricine are dreptul să protesteze, pe orice subiect. Chiar eu personal mi-am început cariera și viața mea adultă protestând în Piața Marii Adunări Naționale pentru valori- pentru limbă, alfabet, pentru democrație, pentru combaterea corupției - și am ajuns acum ca cineva să protesteze, în mod fals, pentru război și alipirea la Rusia sau la un URSS care nu există, să protesteze deschis împotriva drepturilor omului. A fost o ofensă adusă nu doar democrației, dar tuturor celor care au protestat în stradă, riscându-și viața ca să ne asigure o democrație de care ne bucurăm azi”.