Planta a fost descoperită de către bio-geograful expediției, Sabin Bădărău, conferențiar universitar la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului a Universității Babeș-Bolyai.

"Astăzi (duminică-n.r.) am avut o zi plină în stepele și silvostepele din Kazahstan. Am văzut de toate. Stepe mai uscate sau mai umede, am văzut lacuri cu păsări, iar sincer, speram în adâncul sufletului să văd o plantă care are o rezonanță deosebită în sufletul meu și în cariera mea profesională. Îmi amintesc că eram în clasa a XI-a, la liceu, și la ora de biochimie, în ultima bancă, mă prefăceam că sunt atent dar mă uitam într-un volum împrumutat de la specialiști care lucrau atunci în biologie, din Flora Republicii Populare Române, de unde copiam mai multe specii. Aveam 17 ani, era în 1986 și, printre speciile descrise în acest volum, am găsit Centaurea ruthenica. Centaurea de la centaur - pentru că un centaur ar fi dezvăluit oamenilor proprietățile medicinale ale plantei (...) și ruthenica de la denumirea locului din Ucraina, parte a imperiului austro-ungar, unde a fost descrisă prima dată această specie. Am aflat atunci că e o plantă superbă, cu flori galben deschis, ca lămâia, și care are o singură populație în țara noastră, din mult mai multe câte erau în secolul al XIX-lea, în zona localității Boju, din câmpia Transilvaniei, la sud-est de Cluj-Napoca", a relatat Bădărău pentru AGERPRES.

Acesta a început să caute planta în 1987, însă a regăsit-o abia după 11 ani.

"În aprilie 1987 am început s-o caut într-o zonă cu o topografie foarte complicată, nu am găsit-o. (...) Abia în anul 1998, în luna iunie, cu sprijinul unui prieten, Gudasz Cristian, am aflat, dintr-un articol publicat în 1923 de academicianul Erasmus Nyarady, locația exactă a plantei. A doua zi am luat trenul, am mers în stepa de la Boju și am reușit s-o regăsesc. Am leșinat într-un singur moment al vieții mele și acela a fost acea dată, de 18 iunie 1998, când, după ani de căutări, am găsit planta. Ulterior, cu un student, Nicolae Dura, am găsit, în 2001, o altă populație a plantei, la Bonțida. Am fost suficient de naivi să credem, împreună cu colegul lector Cristi Maloș, de la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, în 2011, că, dacă vom declara situri Natura 2000 special pentru această plantă și alte rarități la Boju și la Bonțida, vom reuși să protejăm cele două populații unice în flora României. Nu s-a întâmplat așa, pentru că la noi ariile protejate sunt mai mult formale. Oile au distrus populații, împreună cu habitatul lor, în stepele de la Boju și Bonțida. Înainte, prin 2010, populația de la Boju era de 41 de indivizi, iar cea de la Bonțida avea peste 250. Astăzi, mai există la Boju două exemplare, iar la Bonțida, unul singur", a subliniat bio-geograful.

Planta a fost găsită de Bădărău duminică, în Kazahstan, chiar pe marginea șoselei pe care a parcurs-o expediția RO-CRES.

"Venind acum, în această aventură condusă de Cosmin Sicora, de-a lungul și de-a latul Eurasiei, am sperat în sufletul meu că vom vedea această specie la ea acasă, acolo de unde, cu mii și mii de ani în urmă, a migrat spre vest și a ajuns și în silvostepele din România. Și, într-adevăr, nu după mult timp după ce am intrat în silvostepa din nordul Kazahstanului, din jurul orașului Kostanai, uitându-mă pe marginea drumului, am văzut-o", a afirmat bio-geograful clujean.

Acesta crede că pentru a proteja o specie în flora României se impune conservarea ex-situ, respectiv extragerea, înmulțirea și obținerea de semințe, apoi reintroducerea plantei în habitate asemănătoare celor în care existau.

"Această specie este la limita extincției în România. Mai avem trei plante cunoscute în flora țării și ne vom strădui din greu să refacem cumva populații aproape pierdute, din cauza "industriei" creșterii oilor", a conchis Sabin Bădărău.

RO-CRES (Romanian Climate Change Research Expedition Siberia) este prima expediție românească de studiere a efectelor schimbărilor climatice asupra Marii Păduri Boreale, un proiect unic prin complexitatea lui la nivel științific, organizat în perioada 15 iunie - 15 iulie, de către Centrul de Cercetări Biologice Jibou, în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, în Siberia.