O echipă de oameni de știință de la Universitatea Curtin din Australia de Vest, alături de cercetători de la Muzeul de Istorie Naturală din Suedia, Universitatea Națională din Australia și Institutul Lunar și Planetar din Houston, SUA, studiază mostre colectate de pe Lună în cadrul misiunii Apollo 14 din 1971, împrumutate de la Agenția Spațială Americană (NASA).

Profesorul Alexander Nemchin de la Facultatea pentru Științele Pământului și Planetare din cadrul Universității Curtin a declarat vineri pentru Xinhua că echipa din care face parte a descoperit că una dintre mostrele de 1,8 grame prezintă o mineralogie similară granitului, rocă des întâlnită pe Pământ, însă extrem de rară pe Lună. "Mostra conține, de asemenea, cuarț, și mai neobișnuit pe Lună", a precizat Nemchin.

"În plus, chimia zirconiului din această mostră este foarte diferită de cea a oricărei alte granule de zirconiu analizată vreodată în mostrele selenare și este remarcabil de similară cu cea (a fragmenetelor) de zirconiu de pe Pământ", a adăugat specialistul.

Potrivit lui Nemchin, testele au relevat de asemenea că mostra s-a format la o temperatură scăzută, probabil în absența apei și în condiții de oxidare, ceea ce subliniază probabilitatea ca aceasta să aibă mai degrabă origine terestră decât selenară.

Descoperirea i-a determinat pe oamenii de știință să speculeze că fragmentul de rocă străveche s-a dislocat în urma impactului cu Terra a unui asteroid cu dimensiunea aproximativ egală cu cea a obiectului spațial care a condus la extincția dinozaurilor.

Cercetătorii estimează că Luna s-a format cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă după coliziunea dintre Pământ și un alt corp ceresc cu o mărime aproximativă cu cea a planetei Marte.

Însă Luna și-a dezvoltat propriile caracteristici geologice, rocile selenare fiind astfel ușor de distins de cele terestre. "Este un proces de formare ce implică o mare cantitate de energie, nu este ca și cum s-ar fi rupt o bucată care s-a desprins ușor și a devenit Luna", a explicat Nemchin. "Este un proces destul de violent și, ca urmare, chimia s-a modificat", a adăugat el.

În timp ce mai multe roci selenare au fost descoperite pe Pamânt ca rezultat al impactului asteroizilor, procesul invers nu a fost observat anterior.

Nemchin a subliniat că atât el cât și echipa sa nu sunt 100% siguri că eșantionul provine de pe Pământ, cu toate că dovezile ar sugera acest lucru. "Este posibil ca unele dintre aceste condiții neobișnuite să fi avut loc într-un spațiu foarte restrâns și într-un timp foarte scurt pe Lună, iar eșantionul să fie rezultatul acestei scurte devieri de la normalitate", a spus cercetătorul.

"Cu toate acestea, o explicație mai simplă este că fragmentul s-a format pe Pământ și a ajuns pe suprafața Lunii sub formă de meteorit generat de un asteroid care a lovit Terra cu aproximativ patru miliarde de ani în urmă și a împroșcat materie în spațiu și pe Lună", a concluzionat Nemchin.

sursa: AGERPRES