Este vorba despre o cetățeancă a Republicii Moldova, Elena Iabanji, care, deși muncește în calitate de menajeră, are timp pentru pasiunea sa, pe care nu ar fi reușit să și-o dezvolte în Republica Moldova. Care este povestea ei, a aflat Natalia Zaharescu.

Totul a început cu o veste proastă care venit acum 4 ani. Locuind deja în Portugalia, la Lisabona, împreună cu familia sa, Elena Iabanji a fost diagnosticată cu cancer. Boala era în fază inițială, iar statul portughez i-a asigurat tratamentul gratuit. Pentru recuperare, a început să meargă la o sală de sport, iar acolo a întâlnit oamenii care au ajutat-o.

Ce m-a făcut să alerg? Mi-a nimerit în față un anunț publicitar: Alergările femeilor împotriva cancerului. Înscrierea era de 11 euro, care mergeau la Centru Oncologic, pentru a ajuta bolnavii. Și cum eu am fost operată și nu am plătit nici un ban, a fost totul gratuit, mă simțeam datoare. Și m-am gândit că 11 euro nu-i așa de mult și aș putea participa.

A continuat să alerge în fiecare zi și să participe la competiții, iar anul acesta a reușit să câștige Circuitul Național de Trail, care include 10 competiții de-a lungul unui an, pe trasee de diferită lungime și dificultate. Au participat și sportivi amatori, dar mai mulți erau atleți profesioniști, care reprezintă cluburi sportive. Cea mai grea și cea mai emoționantă a fost prima competiție din acest Circuit Național, își amintește Elena.

A mers foarte bine, din prima competiție am ieșit pe locul trei. A fost mult noroi în competiția ceea și exercițiile din copilărie mi-au prins bine.

În Portugalia, sportul este practicat de majoritatea populației, fiind deseori organizate competiții populare, la care poate participa oricine, ne povestește Elena.

Toată lumea – de diferite profesii și cu diferite statuturi. Când stai la linia de start, toată lumea e egală. Majoritatea nu participă pentru a câștiga. De exemplu, sunt trasee unice, deschise numai pentru competiții. Adică, pentru a trece printr-un parc natural, trebuie să participi la competiție.

La depărtare de mii de km, Elena nu uită de satul său de baștină, Tartaul, din raionul Cantemir. Cu ajutorul prietenilor săi sportivi din Portugalia, adună fonduri și cumpără echipamente sportive pe care le trimite școlii din localitate. Este o fire optimistă și crede că victoriile vin, dacă îți dorești cu adevărat.

Niciodată nu am visat să câștig Circuitul Național de Trail. M-a întrebat un coleg: cum poți să alergi 56 de km? Și i-am spus: eu nu alerg 56 de km. Eu alerg un deal și pe urmă, mai alerg o vale. Câte o bucată. Și viața noastră e tot așa. Câte un pas. Și se acumulează un traseu mare.

Acum așteaptă să fie contractată de vreun club sportiv, pentru a trece în rândul atleților profesioniști și pentru a nu suporta cheltuielile pentru participarea la competiții, pe care până în prezent le plătea din propriul buzunar.