Republica Moldova în 1991 și-a proclamat independența de fostul imperiu sovietic, iar toată tehnica militară, la destrămarea URSS, fusese trimisă în Rusia. Armata a 14-a, una din cele mai puternice armate ale fostului imperiu, care a rămas în regiunea transnistreană, a fost folosită pentru a crea un stat separatist, ilegal, pe teritoriul Republicii Moldova, iar, ulterior, la declanșarea războiului împotriva tânărului stat suveran.

Războiul a început pe 2 martie 1992, chiar în ziua în care președintele de atunci, Mircea Snegur, se afla la New-York, pentru a semna aderarea la Organizația Națiunilor Unite (ONU), a menționat Chiril Moțpan.

Valentin Țapeș, fost combatant, economist de profesie, povestește cum a fost trimis, la începutul lui martie 1992, pe platoul de la Coșnița în calitate comandat al unui detașament de peste 100 de ostași. Timp de câteva săptămâni, aceștia au luptat cu doar 6 automate.

„În prima noapte am săpat câteva zeci de metri de tranșee, de la Nistru, până în drum, la Doroțcaia, pentru a le asigura securitatea camarazilor mei. A fost o sarcină deloc ușoară, dar sunt bucuros că pe toți i-am trimis vii acasă”, a menționat Valentin Țapeș.

Mulți camarazi de arme, însă, și-au dat viața pe câmpul de luptă. Iar dintre cei care au scăpat cu viață, azi, mulți sunt invalizi, fără o mână sau un picior, țintuiți la pat, suferinzi de pe urma rănilor suportate în lupte, a mai spus combatantul.

Fostul colaborator al detașamentului cu destinație specială, Fulger, fost membru al Consiliului național pentru protecția veteranilor, Ion Batâr, își amintește că armata rusă se afla practic la Anenii-Noi, când au fost implicați el cu colegii sai, că să oprească fărădelegile criminalilor.

„În Coșnița am găsit un tablou dezastruos - erau luați ostatici, omorâți cetățeni pașnici, copii. I-am alungat din sat, iar ei s-au instalat într-un obiectiv din afara satului, unde a avut loc o lupta crâncenă. Acolo au căzut în luptă mai mulți camarazi de-ai noștri”, a spus Ion Batâr.

Încă de la sfârșitul anului 1991, unii camarazi ai săi au murit în cadrul mai multor operațiuni de luptă - la Vulcănești, în Găgăuzia, sau la Dubăsari, a relatat fostul colaborator al grupului cu destinație specială. La începutul lui martie 1992, membrii detașamentul Fulger au fost trimiși pe platoul de la Cosnița, înarmați doar cu bastoane, în fața unui inamic dotat cu cea mai performantă tehnică militară.

Combatantul, care s-a remarcat alături de camarazii săi în cadrul mai multor operațiuni militare, inclusiv în capturarea unui general al armatei ruse, afirmă că războiul din regiunea transnistreană a fost marcat de eroismul oamenilor simpli pe de o parte, dar și de trădarea din partea clasei politice și a serviciilor secrete, pe de altă parte. De multe ori de la Chișinău venea ordinul să fie cedate teritoriile, cucerite cu sângele camarazilor.

„Dacă e să vorbim sincer, avem mulți trădători. În primul rând, serviciile secrete, unde mai toți lucrau pentru Moscova, nu pentru Republica Moldova. Si azi, cred, mulți trimit rapoarte încolo. Dacă noi cuceream câțiva kilometri cu sânge, ne spuneau, practic peste două zile, să ne întoarcem înapoi”, a menționat Batâr, susținut de ceilalți veterani.

Combatantul a mai afirmat că a refuzat să fie decorat cu ordinul Ștefan cel Mare și Sfânt, care i s-a propus, din motiv că acesta a fost devalorizat, iar fostul președinte, Vladimir Voronin, l-a oferit chiar unor generali ruși, care au luptat de partea separatiștilor.

În prezent, foștii participanți la războiul de apărare a integrității Republicii Moldova sunt divizați in circa 70 de asociații. Aceștia sunt manipulați și folosiți de către politicieni, atunci când e nevoie de voturile lor, consideră Ion Batâr, care este administrator al asociației „Forța veteranilor de război”.

În urma tratativelor cu membrii organizațiilor teritoriale, a fost creat, recent, un consiliu general, cu scopul de a le consolida forțele, afirmă combatantul.

Participanții la mesa rotundă susțin că veteranii războiului din 1991-1992 au nevoie astăzi de ajutorul statului. Indemnizația pe care aceștia o primesc, majoritatea fiind invalizi de război, cu numeroase schije în trupul lor, nu le acoperă necesitățile elementare.

„După ce ne-am întors de la războiul de pe Nistru, noi nu am umblat cu mâna întinsă, sa cerem indemnizații. Astăzi însă acești ostași au nevoie de ajutorul statului. Ți-i milă sa-i vezi pe acei care s-au jertfit pentru viața pașnică de azi, cu mari probleme de sănătate, schilozi, venind la întâlniri în galoși”, a spus fostul luptător al batalionului Fulger, Ion Batâr.

Combatantul menționează că, potrivit noii legi, adoptate în decembrie 2024, de la începutul anului curent indemnizația veteranilor a fost majorată simbolic, constituind la moment 1 610 lei. Prin această lege le-a fost retras, în schimb, dreptul oferit de primul Parlament, privind tratamentul balneo-sanatorial gratuit. Nu s-a ținut cont de alte propuneri ale foștilor apărători ai integrității statului, care au studiat legislația despre veteranii de război ale țărilor vecine.

„Am înaintat un nou proiect de lege privind veteranii, în care am introdus un pachet social, unul cultural, am consultat legile similare la români, la ucraineni, alte state. Spre decepția noastră, majoritatea propunerilor au fost neglijate. Fără a se consulta cu Comisia formata din delegații tuturor asociațiilor de combatanți, condusă de generalul Victor Catană, a fost adoptata de fapt o altă lege, scoasă din sertar”, a declarat Ion Batâr.

Veteranul războiului de pe Nistru consideră că adevărata situație privind problemele veteranilor nu este cunoscută de către conducerea statului. El semnalează că unele persoane apropiate de factorii de decizie, se afla în litigiu cu alți colegi veterani, sub învinuire de fals în acte si preluare a conducerii unei asociații.

Veteranii războiului de independență mai remarcă faptul că, astăzi, multe persoane dețin ilegal acte de veterani. Pe timpul prim-ministrei Natalia Gavriliță, legitimațiile de veterani ai războiului din 1991-1992 au fost reînnoite fără o verificare prealabilă. Astfel, astăzi avem și unii pretinși veterani sub vârsta de 30 de ani, susține Ion Batâr. Numărul foștilor combatanți, care în 1992 ar fi fost în jur de 15 mii, a ajuns în prezent, potrivit declarației oficialilor, la 27 mii persoane. Ion Batâr consideră că acest fapt compromite statutul și lezează onoarea combatanților.

Ștefan Jurja, erou al războiului de independență, invalid de gradul II, este autor a mai multe cărți despre războiul din Transnistria și camarazii săi combatanți. El a relatat participanților la masa rotundă că, împreună cu mai mulți oameni de bună credință de pe ambele maluri ale Prutului, a înălțat o troiță-monument, în memoria eroilor din războiul la Focșani, România.

În fiecare an, la sărbătoarea Înălțării Domnului, acolo se adună foști ostași, scriitori, oameni de cultură din Republica Moldova și din România, pentru a le cinsti memoria.

Veteranii războiului de pe Nistru din 1991-1992, prezenți la masa rotundă, au menționat că în acele momente dramatice au fost animați de dragostea față de neam, limbă, istorie și credință, acestea fiind valorile pe care ar vrea sa le transmită și tinerelor generații, mai ales în contextul politic actual.

Evenimentul a fost organizat în cadrul Lunii Recunoștinței eroilor care au căzut în războiului de pe Nistru, din 1991-1992.