Nici o națiune de pe planetă nu are capacitatea de a înlocui Statele Unite ca mediator în negocierile dintre Israel și Palestina, care sunt o zonă de influență americană, așa cum Libanul este al Franțe și Siria - a Rusiei. Chiar și americanii au fost incapabili, de-a lungul acestui secol, să facă progrese pentru rezolvarea conflictului. De la Camp David, în 2000, a existat o succesiune de eșecuri ale administrațiilor de la Washington în mediere. De asemenea, nu există nici un stimulent pentru ca israelienii și palestinienii să facă în acest moment concesii pentru a ajunge la un acord de pace, din ce în ce mai îndepărtat, scrie O Globo.

Chiar și așa, câteva nume sunt pomenite ca posibili înlocuitori ai SUA. Primul este Emmanuel Macron, președintele Franței, pentru succesul său în rezolvarea crizei libaneze, provocate de Arabia Saudită. Altul este cel al lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, care are relații bune cu Israelul și cu palestinienii. Papa Francisc este, de asemenea, menționat pentru că a reușit să negocieze războiul civil din Columbia și să apropie Cuba și SUA sub administrația lui Barack Obama. China, un important partener comercial al Israelului și al Palestinei, ar fi o altă opțiune. În sfârșit, există regele Abdullah al Iordaniei, care este respectat de ambele părți.

Palestinienii ar accepta și chiar ar prefera medierea multora dintre acești actori, considerați ca fiind mai neutri decât SUA, considerate de Autoritatea Palestiniană ca având o înclinație pro-Israel nu doar cu Donald Trump, ci și în administrațiile anterioare. Dar guvernul primului-ministru Benjamin Netanyahu cu siguranță nu are nici un interes să-l înlocuiască pe președintele american cu un lider al acestor țări.

În primul rând, deoarece Franța, Iordania și Vaticanul, deși respectate în Israel, sunt considerate mai favorabile palestinienilor. China și Rusia nu au aceeași pondere ca Washingtonul în Ierusalim. În al doilea rând, relația dintre SUA și Israel este unică în lume. Americanii acordă un ajutor anual de 3,8 miliarde de dolari, îi susțin pe israelieni în Consiliul de Securitate al ONU, iar Israelul se bucură de o imagine pozitivă în rândul americanilor, bucurându-se de sprijinul nu numai al republicanilor, ci și al democraților. Cea mai mare populație evreiască din lume în afara Israelului trăiește în SUA - interesant, Hillary Clinton a obținut de trei ori mai multe voturi decât Trump în rândul evreilor americani, potrivit unui sondaj al Pew Research.

În al treilea rând, dacă relațiile dintre SUA și Israel au fost întotdeauna speciale, ele s-au adâncit și mai mult și sunt excelente astăzi cu Trump la putere, după ani de fricțiuni între Obama și Netanyahu. Israelul, alături de Rusia, este una dintre puținele țări în care imaginea lui Trump înregistrează un indicator favorabil. Primul-ministru israelian știe că președintele american îi împărtășește viziunea privind viitorul regiunii.

În cele din urmă, Israelul, în ciuda unor episoade de violență ale palestinienilor, nu se confruntă cu o intifada, așa cum a făcut-o la începutul deceniului trecut. Economia a crescut și țara a devenit unul dintre polii tehnologici globali. De asemenea, israelienii se bucură pentru prima dată de relații bune, deși neoficiale, cu Arabia Saudită și cu alte câteva țări din Golf. Aceste națiuni arabe văd în Netanyahu un aliat împotriva Iranului, considerat de aceste țări drept principala amenințare la adresa Orientului Mijlociu. Practic, regimul de la Teheran este privit ca un dușman, iar Israelul ca partener la Riad și în alte câteva capitale arabe.

Prin urmare, tendința este ca disputa dintre israelieni și palestinieni să continue în status quo, negocierile fiind înghețate, așa cum erau chiar înainte de declarația lui Trump. Nici Francisc, nici Macron, nici Putin nu vor putea schimba acest scenariu.

(Articol de Guga Chacra, New York)

Traducerea: Iulia Baran