Expoziția cu genericul „Pictura anilor 1970” îl prezintă pe celebrul pictor Lică Sainciuc și ca pe un admirator al Chișinăului și al oamenilor săi.

În lucrările „Biserica Măzărache,1970”, „O intersecție chișinăueană, 1972, 1974”, „Natură statică cu o piuă, 1970”, „Maternitatea lucrează fără întrerupere, 1975”, artistul redă atmosfera capitalei și a timpului.

În unele portrete, Lică Sainciuc demonstrează o reflecție afectivă asupra personajelor: Glebus, 1971; Portret de sine, 1974; Irina în galben, 1975; Bunica Leonea, 1976 sau Maria Cebotari, cântăreață, 1979, iar în altele, cum ar fi Eternă țigară (1974), Studente ( 1975) chipurile sunt privite de la distanță.

De asemenea, artistul o descoperă și o lume fantastică, invizibilă, din jurul nostru,  în lucrările: Naufragiu în deșert (1973), Trecerea samovarelor (1975), Marionete (1977), Cadranul zodiilor (1975), Negura trecutului (1975), cap de listă fiind Uciderea pruncilor (1974) cu o tematică evanghelică transferată în lumea contemporană.

Lică Sainciuc - arhitect, artist plastic, designer grafic, grafician, istoric de artă, cineast, om de cultură, activist al vieții publice din Republica Moldova, s-a născut în familia pictorilor Valentina Rusu-Ciobanu și Glebus Sainciuc, fiind unicul lor copil.

În anul 1971 a absolvit Institutul Politehnic din Chișinău, Secția Arhitectură. Începând cu anii 1970 Lică Sainciuc se consacră picturii, iar în 1975 devine membru al UAP din Moldova. În perioada anilor 1992-1996 a fost președinte al UAP. Începând cu 1972 activează în domeniul picturii de șevalet și al artei teatral-decorative, elaborând scenografia și păpușile pentru mai multe spectacole.

Artistul a ilustrat peste 100 de cărți printre care și cărți de folclor pentru copii. Un eveniment important în activitatea sa este ilustrarea cărții Albinuța de Grigore Vieru (1973-1974) care a fost apreciată la nivel național și internațional. Albinuța a fost reeditată de multiple ori.