Căderea într-o criză economică severă la nivel global similară Marii Depresiuni din anii '30 este o posibilitate foarte reală, însă istoria, progresul civilizației și predispoziția mult mai redusă la radicalizare politică în statele dezvoltate fac puțin probabil un nou război mondial, scrie FT.

"Se strică treaba din nou? Adică se strică rău - mare depresiune, război mondial? Genul de eveniment cataclismic despre care generația mea a învățat să creadă că își are locul doar în cărțile de istorie", se întreabă editorialistul Financial Times Gideon Rachman.

Situația din Europa prevestește rău, îngrijorare împărtășită de ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski și de președintele francez Nicolas Sarkozy.

"Dacă euro explodează, Europa va exploda. Este garanția păcii pe un continent care a trecut prin războaie teribile", a afirmat recent Sarkozy, iar oficialul polonez a spus luni seara la Berlin: "Ne aflăm pe marginea prăpastiei".

Politicienii europeni au apelat de multe ori la perspectiva războiului ca la o sperietoare, pentru a promova proiectul european, însă astfel de amenințări pot fi cu greu luate în serios în Europa de Vest de o generație pentru care pacea și prosperitatea reprezintă normalitatea și totul a mers spre mai bine în utlimele decenii.

Mai mult, globalizarea din ultimii 30 de ani a dus speranțele la pace, prosperitate și un nivel de trai rezonabil dincolo de rezervația privilegiată din Vest, iar lumea pare acum un loc cu atât mai sigur și mai omogen - clasele de mijloc care se ridică încet-încet în Asia și în Europa de Est îmbrățișească confortul și principiile capitalismului. Pacea globală, care în timpul Războiului Rece părea dependentă de amenințarea armelor nucleare, pare acum garantată de comerț și consumerism.

Însă evenimentele care au urmat prăbușirii Lehman Brothers au demonstrat că lucrurile nu merg neapărat spre mai bine.

Riscul unei grave crize economice în Europa este sever. Falimente în lanț în rândul statelor din zona euro și destrămarea uniunii monetare au devenit în ultimele luni perspective reale, care amenință să declanșeze o variantă modernă a Marii Depresiuni - prăbușirea băncilor, panică în rândul populației, recesiuni puternice și șomaj în masă.

Uniunea Europeană ca întreg este cea mai mare economie a lumii. Căderea acestei economii în haos ar avea în mod inevitabil ramificații globale, ar bloca fluxurile comerciale și ar clătina sistemul financiar global.

Cea mai importrantă lecție a anilor '30 este că o depresiune globală slăbește democrațiile și facilitează ridicarea la putere a forțelor politice radicale. Astfel își fac apariția posibile conflicte internaționale.

O versiune modernă a Marii Depresiuni ar presupune ridicarea la putere a unei noi generații de politicieni naționaliști în Europa, pe fondul haosului economic și destrămării Uniunii Europene. Situația ar deveni tot mai tensionată și în afara Europei, odată cu instalarea crizei economice globale. Balanța puterii s-ar înclina și mai repede - pe de o parte, China în ascensiune puternică, iar de cealaltă parte America în plin declin. De ambele părți ale Pacificului, o criză economică ar servi interesele și ar spori influența forțelor naționaliste și protecționiste.

Însă în pofida paralelelor care pot fi remarcate în raport cu anii '30 și Marea Depresiune, scenariul descris pare puțin probabil, notează Rachamn, pe de o parte datorită experienței conferite de istorie, pe de altă parte datorită progresului civilizației.

Astfel, jurnalistul FT consideră că politicienii ar putea evita greșelile de acum 80 de ani tocmai pentru că le sunt cunoscute. Accentul pus de China pe "ascensiunea pașnică" se datorează într-o oarecare măsură amintirii erorilor teribile ale Japoniei Imperiale, notează Rachman.

Apoi, cei 66 de ani de pace între marile puteri ale lumii, după cel de-Al Doilea Război Mondial, reflectă progresul civilizației, și nu un "ciclu norocos" în istorie.

Totodată, statele dezvoltate pornesc de la "un nivel mult mai ridicat de afluență" decât în anii '30. În cazul unui crash economic, populația și-ar putea pierde economiile, locurile de muncă și locuințele, însă oamenii sunt mai puțin vulnerabili la sărăcie lucie, la disperare.

Astfel, radicalizarea politică pare puțin probabilă, notează Rachman, dând ca exemplu Letonia și Spania. În Letonia, deși economia s-a contractat în 2009 cu 18%, alegerile recente au fost dominate de două partide de centru. În Spania, deși șomajul persistă de trei ani la aproximativ 20%, cu o rată de peste 45% în rândul tinerilor, alegerile de acum două săptămâni au fost câștigate de un partid moderat de centru-dreapta.

Gedeon Rachman este din 2006 editorialist șef la departamentul de externe al Financial Times, după 15 ani petrecuți la The Economist.

Sursa: Mediafax