Declarații în acest sens au fost făcute de Irina Corobcenco, manager programe educaționale în cadrul Asociației Promo-LEX, organizație membră a Platformei pentru Egalitate de Gen.

Într-o conferință de presă la IPN, Irina Corobcenco, a menționat că în 2018 obiectul discursului de ură a fost cel mai des orientarea sexuală și criteriul de gen. În 2019, principalul criteriu care a stat la baza discursului de ură a fost cel de gen, urmat de apartenența politică, iar orientarea sexuală a ocupat cel de-al treilea loc. Cele mai afectate grupuri de discursul de ură în 2018 au fost LGBT și grupul femeilor, iar în 2019 pe primul loc au fost femeile, urmate de politicieni și apoi LGBT.

Cel mai des discursul de ură se manifestă în context politic și religios. „Sunt suficiente exemple când actorii religioși au utilizat discursul de ură și instigare la discriminare. De obicei discursurile de ură se folosesc împotriva femeilor, pentru promovarea familiei tradiționale, pentru promovarea rolului femeilor în această familie tradițională și, nu în ultimul rând, promovarea politicilor anti-avort”, a menționat managerul programe educaționale în cadrul Asociației Promo-LEX.

Spre regret, spune Irina Corobcenco, și mass-media promovează discursul de ură și discriminare. „Femeile sunt utilizate și promovate mai mult ca obiect sexual, inclusiv în cadrul campaniilor electorale, când nu se intervine în taxarea discursului de ură și instigator în cadrul dezbaterilor electorale”, a spus Irina Corobcenco.

În 2018, Comisia Europeană împotriva rasismului și toleranței a menționat că prejudecățile față de grupurile sociale, inclusiv femeile, perpetuează ura în spațiul public, Iar lipsa de reacții din partea autorităților publice, mecanismele ineficiente de sancționare a acestui tip de discurs, dar și legislația imperfectă fac ca acest discurs să crească în intensitate.

În context, Promo-LEX recomandă adoptarea Legii cu privire la sancționarea discursului de ură și instigarea la discriminare în spațiul public. Partidelor politice li se recomandă identificarea soluțiilor pe intern în vederea elaborării unor coduri de conduită sau a anumitor politici interne prin care să fie interzis și sancționat acest tip de discurs. Instituțiilor media li se recomandă să dezvolte unele ghiduri care să fie utilizate de jurnaliști pentru diminuarea amplificării discursului de ură sau să fie introduse anumite clauze în politica redacțională cu privire la utilizarea acestui tip de discurs.