Pe fondul unui sever vid de personalitate în eșaloanele superioare ale LDPR, partidul l-a nominalizat pe Sluțki să fie candidatul său la alegerile prezidențiale din martie, făcându-l astfel primul nume aproape garantat să apară pe buletinul de vot, în afară de președintele pe viață al Rusiei, Vladimir Putin, menționează sursa citată.

În timp ce alegerile prezidențiale normale ar putea fi un forum ideal pentru orice politician să-și construiască imaginea și să-i convingă pe alegători de farmecul și carisma sa, acest lucru pare a fi un aspect lipsit de relevanță pentru Sluțki, care de la alegerea în Duma de Stat a Rusiei, în 1999, a demonstrat în repetate rânduri că nu posedă niciuna dintre aceste calități.

Alunecos și șleampăt

Din anii săi de început cu tendințe cvasi-fasciste, Partidul Democrat Liberal din Rusia  (înșelătoare denumire), fondat de Jirinovski în 1992, s-a așezat confortabil în rolul său de parte integrantă a democrației controlate a Rusiei, în care mai multe partide participă la alegeri pentru a le da alegătorilor impresia că au opțiuni. În timp ce Jirinovski, un carismatic, a fost o excepție de la regula nescrisă conform căreia liderii așa-numitelor „partide sistemice” ar trebui să fie anoști și lipsiți de inspirație, Sluțki este potrivit pentru acest rol.

Abia capabil să-și inspire propriul partid și cu atât mai puțin capabil când vine vorba de o țară întreagă, Sluțki a apărut la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, în luna iunie, alături de o versiune de inteligență artificială a lui Jirinovski, alimentând speculațiile comentatorilor că Sluțki nu ar fi capabil să îndeplinească singur acest rol.

„Sluțki este alunecos”, spune politologul Nikolai Petrov, din Berlin. „Votanții partidului sunt obișnuiți să aibă un lider ca Jirinovski de ager, strălucitor și experimentat. În acest sens, Sluțki este complet opusul său”.

Chiar dacă nu este foarte carismatic, Sluțki este măcar cunoscut publicului rus, fiind în centrul unui scandal de hărțuire sexuală care a avut loc în Duma de Stat a Rusiei, în 2018, când trei jurnaliști l-au acuzat de comportament sexual inadecvat.

Printre aceștia se număra jurnalista Farida Rustamova, de la BBC News Rusia, care a povestit că a fost în biroul lui Sluțki pentru un comentariu cu privire la vizita politicianului francez de extremă dreapta, Marine Le Pen, în Rusia. În timpul conversației, conform relatării lui Rustamova, Sluțki a făcut o serie de comentarii nepotrivite care au culminat cu atingerea ei în mod neadecvat.

„Sluțki hărțuiește constant tinerele jurnaliste”, l-a informat ulterior Elizaveta Antonova, de la Dojd, pe Jirinovski în timpul unui interviu, adăugând: „întreaga Dumă de Stat este conștientă de asta”. Jirinovski a promis că va analiza situația.

În cele din urmă, comisia de etică a Dumei a considerat acuzațiile insuficient de convingătoare și a decis să nu ia nicio măsură disciplinară împotriva lui Sluțki. A respins afirmațiile ca fiind „provocări” și a spus că este denigrat ca „un Harvey Weinstein rus”.

Dependent de sistem

Despre Sluțki, în vârstă de 55 de ani, se mai știe că are două fiice, dar altfel rămâne în mare parte în umbră și evită discuțiile despre viața sa privată. Și-a început cariera lucrând la Sovietul Suprem al Rusiei, predecesorul Dumei de Stat, unde a stabilit numeroase conexiuni valoroase. De fapt, abilitatea-i de a construi relații a avut un rol important în traiectoria sa politică, până în punctul în care, într-un interviu din 2015, și-a descris capacitatea de a-și face prieteni drept cea mai bună calitate a sa.

În 2016, Sluțki a fost numit președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Duma de Stat, în mare parte datorită unei recomandări personale făcute lui Putin de către Jirinovski, care ulterior l-a comparat cu „Kissinger în era Carter”, pentru implicarea activă în afacerile internaționale.

În timp ce Comisia pentru Afaceri Externe derulează o activitate destul de banală, precum relațiile interparlamentare și primirea de delegații oficiale, Petrov spune că profilul său a crescut de la impunerea primelor sancțiuni Rusiei în 2014, adăugând că „dacă un alt politician, mai proeminent, ar conduce comisia, ar putea să o folosească drept bază de putere și ar putea să aibă chiar dezacorduri cu Kremlinul în anumite chestiuni”. Cu toate acestea, nu pare să existe o astfel de amenințare din partea lui Sluțki.

În calitate de președinte al comisiei, Sluțki s-a străduit să legitimizeze anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, în 2014, iar diferitele delegații internaționale pe care le-a adus în peninsulă – cel mai notabil fiind un grup de deputați francezi, în 2015 – sunt considerate principala sa realizare în acest rol. Cu toate că este membru al Dumei de Stat de peste 20 de ani, Sluțki nu a fost responsabil pentru propunerea vreunei legi remarcabile, face rareori declarații controversate, iar poziția sa este întotdeauna aliniată cu cea a Kremlinului.

„Sluțki este un politician foarte orientat spre afaceri”, spune Petrov. „Nu deține nimic ce ar putea folosi independent. În acest sens, este în întregime dependent de Kremlin, mai mult decât era de Jirinovski”.

Bogăția lui Sluțki a atras o atenție mediatică semnificativă, inclusiv din partea Fondului Anticorupție al lui Alexei Navalnîi, ale cărui investigații din 2018 asupra deputatului au dezvăluit că Sluțki deținea active a căror valoare depășea cu mult venitul său parlamentar, inclusiv mai multe Bentley-uri în cazul cărora, pentru a și le permite, ar fi trebuit „să facă foamea timp de șase ani”.

„Este un om bogat căruia îi place să ducă viața unuia care se dă mare”, spune Petrov.

Momeală

Mulți membri ai LDPR au fost nehotărâți în privința alegerii lui Sluțki ca șef al partidului, după moartea lui Jirinovski, anul trecut. În iunie, o sursă din partid a declarat pentru agenția independentă de știri Meduza că LDPR se confruntă cu o dezbinare serioasă, cu partidul împărțit în tabere pro și contra Sluțki, cea din urmă crezând că „Sluțki face totul greșit, se comportă prostește și pune partidul în pericol”.

Totuși, la începutul acestei luni LDPR a anunțat o nouă structură de conducere, un semn că Sluțki a rezolvat cu succes divizarea partidului, marginalizându-i pe cei din vechea gardă a lui Jirinovski, care s-au dovedit a fi neloiali, crede Petrov, și aducând oameni noi care îl vor privi pe Sluțki ca pe patronul lor.

Având în vedere că alegerile ruse sunt concepute doar pentru a legitima stăpânirea permanentă a lui Vladimir Putin, candidatura lui Sluțki la președinție este în cele din urmă doar un alt element al farsei elaborate și consumatoare de timp în care s-au transformat alegerile din Rusia.

La ultimele alegeri prezidențiale, în 2018, Jirinovski a obținut doar 5,7% din voturi, în ciuda carismei sale și a relației îndelungate cu publicul rus. Faptul că este așteptat ca, în martie, Sluțki, deși este ceea ce Petrov numește „o palidă copie electorală a lui Jirinovski”, să obțină aproximativ același număr de voturi ca predecesorul său, în 2018, ilustrează perfect cât de irelevanți au devenit alegătorii în alegerile ruse.