Pledoaria nostalgicilor comuniști pentru standardele electorale sovietice

În ajunul jubileului de 100 de ani de la constituirea URSS, nostalgicii după defunctul imperiu încearcă să convingă opinia publică că mai în toate sferele vieții publice standardele sovietice au fost superioare celor prezente. Ultimul exemplu, în acest sens, ni-l servește liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, care a participat la ședința comisiei permanente a Adunării Parlamentare a Comunității Statelor Independente (CSI). În cadrul ședinței, liderul PCRM a pledat în favoarea unui ferm “Nu” falsificării alegerilor! Pentru a-și atinge scopul enunțat, liderul PCRM a participat la elaborarea unor „proiecte de documente foarte importante pentru Moldova, în lumina situației actuale, când actuala conducere dictatorială și voluntaristă a partidului PAS este capabilă să trucheze alegeri la orice nivel sau chiar să le anuleze cu totul”.

Printre documentele dezbătute în cadrul ședinței menționate figurează: a) proiectul legii-model cu privire la observarea internațională; b) proiectul recomandări privind combaterea interferenței străine în alegerile naționale; c) proiectul recomandări privind utilizarea mijloacelor tehnice de automatizare în alegeri; proiectul editării unei Cărți Albe privind cele mai bune practici electorale și legislative de reglementare anticriză etc. Trebuie să recunoaștem că comuniștii nostalgici din Republica Moldova, alături de partenerii de coaliție din Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), au o experiență bogată în domeniile menționate, după cum urmează:

• observarea internațională a alegerilor. Deputații comuno-socialiști au participat de mai multe ori la alegerile din statele CSI, în calitate de observatori internaționali sub egida CSI. De exemplu, la ultimele alegeri prezidențiale din Belarus, din 9 august 2020, deputații PSRM – Adrian Lebedinschi și Alexandru Jolnaci, au făcut parte din misiunea de observatori CSI, care n-a stabilit niciun fapt care să pună la îndoială legitimitatea alegerii Președintelui Republicii Belarus. În acest context, este curios că președintele comisiei electorale din regiunea Vitebsk a recunoscut public că alegerile au fost falsificate în favoarea dictatorului Lukașenko. Mai mult, Lukașenko însuși a recunoscut că alegerile au putut fi falsificate, doar olecuță: "Ei bine, știți, sincer să fiu, șefii regiunilor noastre au obiceiul să demonstreze cine dintre ei îmi este mai fidel. Cineva dintre ei poate adăuga 2 % sau 1%. Dar nu chiar 80%..., ei bine, dacă cuiva nu îi place 80%, să fie 76%, să fie chiar 68%....”. Respectiv, această experiență a misiunii de observare CSI, care n-a observat nicio abatere de la normă, deși a provocat proteste în masă la nivel național și nerecunoașterea alegerilor de către țările UE, SUA, UK etc., ar trebui neapărat să fie fixată în legea-model privind observarea internațională. Evident, acest succes trebuie neapărat fixat și în Cartea Albă privind bunele practici ale misiunii CSI de observare a alegerilor;

• combaterea interferenței străine în alegerile naționale. Nu încape îndoială că la capitolul interferența străină în alegerile naționale liderul PCRM, Vladimir Voronin, are cea mai bogată experiență. Anume el a fost cel care în ajunul alegerilor parlamentare din martie 2005 a informat opinia publică despre expulzarea din țară a mai multor cetățeni ai Federației Ruse, care „aveau sarcina de a angaja la muncă în calitate de agenți de reclamă 6 mii de persoane, care trebuiau să se afle în regim de așteptare... închipuiți-vă ce înseamnă 6 mii de persoane aflate în regim de așteptare. Totodată, lor li se plătea zilnic câte 25 dolari”. Actualmente, ne convingem că experiența liderului PCRM i-ar fi de mare utilitate comisiei Adunării parlamentare a CSI. Sperăm că Vladimir Voronin a împărtășit participanților propria-i experiență privind implicarea „experților în tehnologii politice” din Federația Rusă, care s-au implicat în desfășurarea alegerilor în republică, participând activ la campania electorală din Moldova. Mai mult, directorul SIS din acea perioadă declarase că cetățenii străini desfășurau o urmărire profesionistă a candidaților la funcția de deputat din partea Partidului Comuniștilor, fixau itinerarul deplasării cortegiului președintelui țării, creau o rețea de manageri din rândul cetățenilor străini, care se ocupau cu mituirea reprezentanților comisiilor electorale. Deci, Cartea Albă a bunelor practici electorale din CSI ar trebuie neapărat să reflecte și această experiență;

• utilizarea mijloacelor tehnice de automatizare în alegeri. La acest capitol cea mai consistentă experiență o posedă Federația Rusă, care reușește să combine cu succes metodele moderne de votare electronică cu cele tradiționale, cum ar fi votarea și în locuri neamenajate special. Acestea sunt de mare utilitate fiindcă amplasarea lor nu poate fi ghicită de observatorii care nu pot ști în avans când și unde alegătorii pot fi remunerați, dacă votează corect. Drept exemplu, la referendumul din 2020, pentru extinderea pe viață a mandatului președintelui Putin, au fost utilizate metodele tradiționale – votarea pe trunchiuri de copaci și tot felul de locuri neautorizate. Mai mult, votarea fiind permisă pentru câteva zile la rând. În contrast, un an mai târziu, în septembrie 2021, au avut loc alegeri pentru Duma de stat a Rusiei, la care a fost aplicat și votul electronic. Surpriza a fost că rezultatele votării electronice au contrastat puternic cu rezultatelor votării în secțiile de votare, în favoarea partidului de guvernământ al președintelui Putin. La secțiile de votare au avut loc falsificări în masă, inclusiv, prin intermediul aruncării masive, fixate de camerele video, a buletinelor de vot în urne. Crede cineva că misiunea CSI de observare a alegerilor a observat ceva neregulamentar? Pe dracu, conform acesteia din urmă alegerile au fost corecte. Respectiv comuno-socialiștii moldoveni au salutat rezultatele alegerilor. Asta în pofida faptului că camarazii lor comuniști, din Rusia, au condamnat falsificarea în masă a alegerilor, și nu doar în 2021, ci și pe cele anterioare.            

Așadar, exemplele de mai sus sunt suficiente pentru a presupune ce va conține Cartea Albă a alegerilor din spațiul CSI. Nu putem exclude faptul că respectiva Carte Albă a bunelor practici, la care trudește liderul PCRM, va cuprinde și experiența referendumurilor din 23-27 septembrie 2022, înscenate de Rusia în teritoriile ocupate din Ucraina. Deci, n-ar trebui să ne mire dacă am afla ulterior că reprezentanții comuno-socialiștilor și ai Partidului Șor s-au regăsit printre observatorii internaționali din partea CSI.   

Ce fel de alegeri sunt preferabile pentru nostalgicii comuno-socialiști?

Din prezentarea liderului PCRM, Vladimir Voronin, la ședința comisiei Adunării parlamentare a CSI am desprins că nostalgicii comuno-socialiști din Republica Moldova acuză anticipat actuala guvernarea a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) de falsificarea viitoarelor alegeri. Nu putem ști dacă PAS va falsifica viitoarele alegeri, dar ne-am convins deja că alegerile sunt falsificate la scară largă anume în spațiul CSI – Belarus, Rusia etc., adică, acolo unde nostalgicii încearcă să împingă Republica Moldova. Întrebarea care se ivește este – de ce comuno-socialiștii procedează astfel? Probabil, fiindcă în spațiul CSI alegerile sunt câștigate, fără surprize, de cei care trebuie să câștige. Adică, de liderii autoritari și dictatorii sângeroși. Respectiv, de dragul stabilității, Lukașenko este la guvernare de 28 de ani, iar Putin -  de 22 de ani etc. Secretul este că cei doi au modificat constituțiile statelor lor de câte ori au avut nevoie, cu scopul de a-și prelungi mandatele prezidențiale. Aceste experiențe sunt foarte importante pentru viitoarea Carte Albă privind reglementările anticriză din spațiul CSI.

Totuși, trebuie să înțelegem că manipulările electorale ale liderilor autoritari din CSI nu reprezintă în tocmai idealul nostalgicilor comuno-socialiști, deși manipulările au loc conform formulei lui Stalin – Nu contează cum se votează, contează cum se numără voturile. După toate aparențele, idealul nostalgicilor comuno-socialiști este guvernarea partidului unic, care organizează votarea fără alegeri. Este vorba despre o practică stabilită imediat după puciul bolșevic din octombrie 1917. Vorba e că dictatura proletariatului nu avea nevoie de alegeri libere. Respectiv, la al V-lea Congres al Sovietelor din 10 iulie 1918 a fost adoptată prima constituție sovietică, potrivit căreia sovietele erau cele mai înalte autorități. În practică activitățile lor erau însă controlate de conducerea bolșevică, de aceea, sovietele nu lăsau loc pentru alegerea autentică a reprezentanților. Astfel, alegerile nu erau universale, aproximativ 8% din cetățeni fiind lipsiți de dreptul de vot pe motiv că făceau parte din clasa exploatatorilor. Alegerile nu erau nici egale, fiindcă bolșevicii nu avea încredere în țărănime. Respectiv, raportul reprezentării de 1 la 5 a permis deputaților din muncitori să domine asupra deputaților țărănimii, cu conștiință de clasă inferioară. Finalmente, alegerile în sovietele superioare erau indirecte, deputații fiind delegați de sovietele inferioare. Deci, ne convingem că bolșevicii au acordat o mare importanță componenței sovietelor, având grijă să controleze pe deplin întreg procesul electoral.

În 1936 Stalin a anunțat despre victoria socialismului în URSS, iar cu această ocazia a fost adoptată o nouă constituție. Respectiv, alegerile au fost proclamate universale, egale și directe. Numai că înaintarea candidaților era apanajul Partidului Comunist al URSS, care de dragul aparențelor susținea chipurile coaliția partinicilor și a celor fără de partid, dar înainta câte un singur candidat în fiecare circumscripție electorală. Evident, alegerile erau substituite cu un act formal – votarea candidaturilor desemnate apriori, la care participau 99,9% din alegătorii incluși în listele electorale. De această manieră lucrurile s-au perpetuat până în 1989, când au avut lor primele alegeri cu candidaturi de alternativă. Experimentul a fost fatal pentru URSS. S-a dovedit că sistemul comunist totalitar nu poate supraviețui celor mai elementare norme democratice de reprezentare. Acum vedem după ce tânjesc în prezent nostalgicii comuno-socialiști care, în lipsa partidului unic, s-ar mulțimi măcar cu surogate autoritariste, pe care doresc să le fixeze într-o Carte Albă.

Concluzii 

Speculațiile nostalgicilor comuno-socialiști privind viitoarele mistificări electorale ale actualilor guvernanți trebuie tratate cu seriozitate. Este necesar ca noua legislația electorală a Republicii Moldova, care urmează a fi adoptată, să fie supusă celor mai severe verificări pentru a nu admite eventuale deraieri de la un proces electoral competitiv și corect.

În aceeași ordine de idei, nostalgicilor comuno-socialiști pretențioși trebuie să li se amintească: despre modalitatea de alegeri din perioada URSS, când alegerile erau substituite de votarea candidaților prestabiliți în avans; despre actualele manipulări electorale din statele CSI, care încearcă pe toate căile să restabilească imperiul sovietic; despre recurgerea la susținerea separatismului, declanșarea războaielor și imitarea referendumurilor în țările care încearcă să se debaraseze de moștenirea sovietică – vezi experiențele Republicii Moldova, Georgiei, dar mai ales a Ucrainei.

Modelele de inspirație a nostalgicilor comuno-socialiști în materie electorală sunt, după cum s-a văzut, Rusia putinistă, Belarusul dictatorului Lucașenco, dar și experiența Coreii de Nord. În acest context, nu putem trece cu vederea și propria experiență a comuniștilor nostalgici moldoveni. Să le reamintim că, odată cu începerea alegerilor parlamentare din 2009, au încercat să influențeze rezultatelor acestora prin fabricarea unui dosar privind atentarea la viața liderului Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD). Acea mistificare a fost printre factorii care au provocat revolta tinerilor din 7 aprilie 2009 împotriva PCRM. Ulterior s-a dovedit că tinerii au avut dreptate, întrucât liderul PPCD, veșnicul antagonist al PCRM, a fost remunerat cu funcția de vicepremier în guvernul PCRM. Ironia sorții este că în prezent foștii fruntași ai PPCD, care au alcătuit cărți cromatice împotriva corupției, se regăsesc printre liderii partidului Șor, liderul căruia este acuzat de procuratură de corupție și furtul miliardului de dolari din sistemul bancar al Republicii Moldova. Actualmente, Partidul Șor, cu susținerea PCRM, protestează, împotriva guvernării, cerând alegeri anticipate. Nu ne rămâne decât să-i convingem să aștepte cu alegerile anticipate până la publicarea Cărții Albe privind cele mai bune practici, astfel încât să avem certitudinea că alegerile vor fi corecte.

Sursa IPN.