De curând am sărbatorit 25 de ani de la lansarea Spațiului Schengen, din care fac parte 26 de țări de pe continentul european. Din păcate, aniversarea nu este una prea fericită, din cauza problemelor legate de Coranavirus cu care se confruntă țările europene. Am văzut că majoritatea țărilor din UE au restricționat circulația transfrontalieră și au instituit controale stricte la granițe. Totuși, în cadrul acestei crize, cum am putea exploata avantajele Schengen pentru a aplana criza epidemiologică?

Spațiului Schengen ține nu numai de eliminarea necesității la controalelor frontierelor dintre UE, ci presupune și un schimb de informație, o cooperare între state, iar această cooperare nu a dispărut și nici coordonarea foarte strânsă. Deci, în continuare mecanismele există și oferă statelor șansa de a coopera mai bine în vederea controlului asupra răspândirii virusului.În același timp, Schengen e un sistem de gestionare a intrării în perimetrul extern al UE, frontierelor externe, și aici el continuă să existe. Deci, există o politică unică, în continuare o abordare unică, legată de accesul în Spațiul Schengen a cetățenilor din afara acestuia și au fost introduse restricții, dar ele sunt absolut naturale, în ceea ce vizează cetățenii statelor terțe.

Una din cauzele răspândirii rapide a COVID-19 la nivel mondial, este nivelul înalt de mobilitate a cetățenilor care vin dinsprre sau pleacă înspre diferite continente. În aceste condiții, ce pot face statele pentru a limita riscurile răspândirii unor boli infecțioase sau virusuri de genul Coronavirus?

Restricții temporare de mobilitate, și nu neapărat transfrontalieră, sunt necesare. Deci, e o chestiune care e o criză medicală, în primul rând, care necesită a fi soluționată de către și la nivelul fiecărui stat. Ce înseamnă asta? În condițiile în care ai regim de carantină instituit la nivelul străzilor sau la ieșirea din bloc și deplasările practic după colț, în cazul ăsta, despre restricție la nivel mai macro a mobilității, evident, că trebuie să fie luate în calcul și sunt absolut necesare în acest sens.

Ce schimbări crezi că ar putea apărea în următoarele luni, eventual după ce depășim criza dată, pentru a preveni apariția unor asemenea situații?

La sigur vor fi schimbări și sunt deja trase anumite lecții de către multe state care trec sau au trecut prin faze acute ale crizei. În cazul epidemiilor, circulația informației și abordarea transparentă imediată a situației este importantă, cu asumarea și înțelegerea de riscuri pentru că, în condițiile în care virusul nu a fost tratat cu întreaga seriozitate de către segmente mari de populație și poate chiar și de autoritățile anumitor state, asta a și dus la propagarea rapidă și continuă. Cu alte cuvinte, sistemele rapide de carantină, de control a mobilității, de control a spațiilor publice, lucrurile astea deja vor intra într-o rutină, ca și soluții de rezervă care ar putea fi intituite, pentru a controla eruperea unor alți viruși, altor epidemii și de ce nu chiar și a unei faze a doua de reapariție a COVID-19, despre care mai mulți analiști vorbesc. Spre exemplu, în China, aparent după acea calmie după acum 2 săptămâni reapar cazurile, cu părere de rău, dar China în acest sens este destul de bine pregătită, mai pregătită ca în trecut.

Aș vrea să trecem un pic la cazul particular al Republicii Moldova. Aș începe discuția la faptul că, în aproximativ o lună vom sărbători 6 ani de la lansarea regimului fără vize cu Uniunea Europeană. Ce schimbări au parvenit în fluxurile migraționale dinspre Republica Moldova din 2014?

După 2014 a scăzut numarul migranților moldoveni, care merg în Federația  Rusă, este o schimbare destul de semnificativă, au apărut state noi de destinație sau rolul lor cel puțin a crescut. Vorbim despre Polonia, vorbim de Cehia, vorbim de Israel cu care Moldova are un acord în domeniul migrației forței de muncă, țări care au absorbit o parte din moldoveni care mergeau în trecut în Federația Rusă. De ce nu se mai merge atât de mult în Federația Rusă?  Deci a fost scăderea cursului rublei, urmarea unui set de circumstanțe și sancțiuni chiar impuse de Federația Rusă. Asta nu putea să nu se reflecte în condițiile în care cineva economisește și remite acasă jumatate din venitul lunar, iar rubla s-a depreciat în raport cu dolarul și euro exact în jumătate și chiar mai mult, atunci acea jumătate pe care o rimiteai acasă familiei nu mai este, nu mai există, și să rămâi acolo doar pentru a-ți asigura existența zilnică pentru mulți nu este o soluție. În general, revenind la dinamica mobilității moldovenilor la Uniunea Europeana, foarte mulți oameni au putut merge pentru prima dată  în Uniunea Europenă, chiar și pentru vizite scurte, vizite turistice, deci o deschidere extraordinară pentru oameni, inclusiv ca și dezvoltare personală, ca și sporire a legăturilor mediilor de afaceri, mediile academice, fiind fortificate relațiile la nivel chiar uman cu UE. O parte din cetățenii noștri merg și lucrează în schimburi dacă doriți, cumva la limita regularității, câte trei luni în statele UE, revenind acasă și încercând să respecte acele limite de trei luni pentru aflarea în UE, deși acest regim evident nu presupune dreptul la muncă, dar cel puțin o parte eludează acest sistem și practică munca informală.

La acest subiect vroiam să ajung și vroiam să te întreb care este numarul estimativ al cetățenilor Republicii Moldova care lucrează la ora actuală ilegal în țările europene și care sunt riscurile la care se supun aceștea în condițiile unei asemenea crize epidemiologice?

Estimarea noastră este că aproximativ 20-22% din cetățenii noștri care sunt în Uniunea Europeană, iar numărul lor în UE este de peste 400.000, deci din acești 400.000, aproximativ 80.000 ar lucra și fără contract de muncă sau în baza pașapoartelor biometrice și ei sunt cei mai vulnerabili, cei mai supuși riscului pierderii imediate a locului de muncă, a pierderii acoperișului de-asupra capului. Vorbim aici de cazul doamnelor care lucrează îngrijitoare în Italia și soluții pentru acestea ar trebui identificate rapid.

Ce poate face Republica Moldova pentru a facilita aducerea în câmpul legal al cetățenilor moldoveni ce lucrează în UE, în baza pașaportului biometric? Mă refer în special la migrația sezonieră, există practici în UE prin care să fie create condițiile necesare pentru a aduce în câmpul legal migranții sezonieri, inclusiv din țări terțe ca Republica Moldova?

Da, există. În general există și un regim de facilitare a angajării muncitorilor sezonieri în anumite segmente economice, în primul rând agricultura. Moldovenii nu prea practică să apeleze, deși un regim relativ simplificat, din câte cunosc nici surtisanții din alte state non UE nu apelează atât de mult, adică numarul premiselor emise pentru munca sezonieră rămâne relativ mică la nivelul întregului regim al UE, dar există și exemple bune de regimuri facilitate, de exemplu Polonia. Polonia oferă un regim foarte simplificat pentru accesul cetățenilor Republicii Moldovei și a altor 5 state din Parteneriatul Estic pe piața de muncă a Poloniei. E o înregistrare foarte și foarte simplă care permite accesul rapid. A fost o decizie în principiu a Poloniei care era într-o situație economică foarte bună, acum câțiva ani si probabil acum recent, vom vedea deja care va fi impactul COVID, și au recus la forța de muncă din Ucraina, Moldova, Georgia, aceleași drepturi sunt oferite și Federației Ruse, Azerbaijanului, Armeniei si Belarusului. Asemenea tip de scheme ar putea fi negociate în principiu si de către Republica Moldova fie direct cu statele UE, fie cu Bruxelles. Din câte cunoșteam, Germania urma relativ repede să implimenteze un regim similar celuiăPolonez pentru accesul cetățenilor statelor terțe pe piața de muncă a Germaniei, dar acum situația cu COVID a cam suspendat probabil cel puțin pentru moment planurile acestea.

Aș dori să abordăm și problema pieței de muncă din Republica Moldova, mai ales în condițiile actuale. Din datele statistice ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, aveam la sfârșitul anului trecut cca. 13 000 de locuri de muncă libere pe piața internă. Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a încerca să încadreze în câmpul muncii migranții moldoveni reîntorși acasă sau cei care vor rămâne fără un loc de muncă în lunile următoare peste hotare?

Eu voi încerca să dau un răspuns sincer. Mediul de afaceri și sectorul de retail este acum pur și simplu pe burtă, din cauza regimului de carantină. Bine, este un regim necesar, nu negăm și e situația în care vedem foarte mulți europeni. Riscul există ca actualii angajați, cei de aici de pe loc să piardă locul de muncă, fie să fie trimiși șomaj tehnic. În condițiile în care ai încă 5.000, 10.000, 30.000 de oameni care se întorc și cer un loc de muncă, presiunea va fi și mai mare. Într-adevăr, în ultimii ani înregistram un deficit în anumite segmente de forțe de muncă. Dacă situația economică ar rămâne la fel și n-ar fi existat carantina, probabil cei 20.000-30.000 de moldoveni care ar putea reveni de peste hotare ar fi absorbiți în piața de muncă. Întrebarea e ce ar putea face? Din discuțiile pe care le-am avut inclusiv cu consilierii premierului și chiar premierul a anunțat idei de a încerca să explorăm oportunitățile oferite de criză, pentru că nu există doar provocări negative dar și oportunități pozitive și anume probabil va avea loc și anume o reindustrializare a UE, o deglobalizare, o mutare  a facilităților de producție din statele mai depărtate, din Asia către Europa  și Moldova ar putea beneficia cel puțin parțial ar trebui să încerce să benefice de această reindustrializare prin atragerea unei părți din capitalul revenit și al facilităților reindustriale, chiar dacă ar fi numai niște componente mici precum cabluri, și mai ales că avem deja exemple, niște materiale de factură secundară, pentru că nu avem deocamdată niște facilități tehnologice de nivel foarte înalt. Dar cheia este funcționarea bună a economiei, dacă se va reuși captarea măcar a unei părți mici din acele fonduri, din acele investiții care vor reveni, atunci Moldova va reuși să absoarbă migranții reveniți. Mai mult decât atât, probabil să asigure și un progres în creștere economică și o revitalizare, utilizând acel capital uman pe care-l pierdusem, sperăm nu ireversibil.

Aș dori să abordăm un pic și problema remitenților, pentru că subiectul ăsta la fel se află pe agenda publică în perioada actuală. Cota remitenților ca și parte din PIB-ul Republicii Moldova a fost în ultimii ani într-o ușoară scădere, ajungând în prezent la cca.15-16 % din PIB. Totuși remitențile alimentează puterea de cumpărare a moldovenilor, a cetățenilor rezidenți. La ce ne putem aștepta la capitolul remitențelor? Cu cât vor scădea acestea în următoarele luni și care sunt așteptările în această privință?

O treime din familiile moldovenilor primesc remitențe de peste hotare. Pentru jumătate din aceștia remetențele reprezintă peste 50% din venitul lunar disponibil și acestea indică o dependență a 15% din populație, iar în zona rurală vorbim de cam 25 % din veniturile gospodăriilor fiind  formate din remetențe. O scădere, chiar și mică a acestora, va determina scăderea puterii de cumpărare, scăderea consumului, scăderea colectării TVA în bugetul public. Pentru mediul de afaceri de asemenea va fi o lovitură, deci în condițiile în care consumul de produse și servicii care erau oferite de antreprenori va scădea, automat va avea loc și scăderea veniturilor, de aici și taxe mai mici pentru că e un lanț întreg totuși, în condițiile în care ai sectorul de construcții, ce era alimentat destul de mult remitențe va scădea, atunci înseamnă mai puține locuri de muncă în construcții, mai puține vânzări de servicii de utilaje, reparații, materiale, logistică, transport, combustibil, cu o scădere destul de semnificativă în mai multe clastere economice. Cu cât vor scădea remitențele, la moment este destul de complicat să facem o estimare, încă nu este clar cât va dura această criză și asta ține poate mai puțin direct de Republica Moldova. De ce ar putea scădea? Urmarea pierderii locurilor de muncă de către cetățeni sau reducerii  programului de muncă. Dacă ai 20% din migranții în UE lucrând iregular sau fără acte în regulă și admitem pornind de la ideea că anume ei vor fi vizați, deci rata asta de 20% devine un indicator destul de bun, un indiciu cam cu cât ar putea scădea remitențele, poate nu imediat și nu matematic cu minus 20 automat, dar s-ar putea să ajungem la asemenea cote. Eu aș face o analogie cu criza din 2008-2009, când remitențile au scăzut exact cu 20 % în anul 2010 și a existat o perioadă îndelungată pe parcursul căreia suma remitențelor și-a revenit până la perioada de pre-criză, atunci veniturile la buget au scăzut cu vreo 10 %. Remitențele nu sunt taxate direct, dar sunt taxate prin intermediul TVA și în general a taxelor pe consum. Asta ar fi o estimare pornind de de la ideea pesimistă, probabil realistă, dacă această criză și măsură de carantină vor persista înca 3-6 luni, atunci șansele unei scăderi semnificative devin destul de reale.

Ultima întrebare pe care o am este legată de carantina instituționalizată, un termen despre care se discută mult la ora actuală în țările europene. Am văzut că și România inclusiv, are anumite puncte în care persoanele sunt puse în carantină cu asistență oferită de către stat. Noi vedem că în ultimele zile avem un număr de curse charter, cetățeni moldoveni care se întorc acasă, aceste curse vor fi oferite și pentru zilele următoare. În contextul ăsta, crezi că la ora actuală carantina intituționalizată poate fi o soluție în condițiile în care este evident că un anumit număr de cetățeni nu vor respecta acel regim de autoizolare, pentru că vrând nevrând se întorc acasă, vor să se revadă cu rude, prieteni ș.a.m.d.?

Legat de cursele charter, am o remarcă importantă. Noi am fost abordați în vederea organizării charter-ilor, ele reprezintă o soluție într-adevăr de evacuare, dar organizarea lor trebuie făcută cu foarte mare grijă. În condițiile în care aduni și procesezi mase mari de oameni, în cazul în care măcar unul sau doi dintre ei sunt infectați și chiar dacă nu manifestă simptome, și zboară toți în același avion - n-o să spun, dar vă dați seama ce am în vedere. Atunci ce faci, îi testezi cu termometrul la intrare? Se știe că până la o perioadă de două saptămâni, virusul nu neapărat dă simptome, chiar și de febră, sunt necesare totuși măsuri de precauție, în organizarea lor, cât mai multe echipamente de protecție personală să fie utilizate, un screening medical mai riguros până la accederea în avion, sistemul online de preînregistrare nu din ăsta fizic cu cozi, cozile trebuiesc evitate cu orice preț, pentru că în caz contrar în loc să facă bine, aceste chartere ar putea agrava situția, am putea importa și mai multe cazuri. Ar putea fi într-adevăr o soluție și acea carantină instituționalizată pentru ei, iată de ce spun charter-ele trebuiesc încadrate într-un cadru mai larg de răspuns, de gestionare a acestei crize prin intermediul pregătirii acelor facilități de izolare temporară a pasagerilor curselor de charter reveniți.

Ghenadie, mersi tare mult pentru discuție și sper că am adus mai multă lumină pe probleme discutate, iar alte aspecte sper că vom avea șansa să le discutăm în săptămânile următoare, odată ce vor apărea anumite schimbări legate de epidemia COVID-19.