Jens Stoltenberg, secretarul general norvegian al Alianței Nord-Atlantice, ar urma să renunțe la post la finalul lui septembrie, după nouă ani petrecuți în această poziție.

Mulți membri ai Alianței ar vrea ca succesorul său să fie stabilit înainte sau la Summitul NATO din Lituania de la mijlocul lunii iulie.

Însă asta nu înseamnă prea mult timp la dispoziție pentru cele 31 de țări membre să ajungă la consensul necesar pentru a alege un nou lider. Ele i-ar putea cere lui Stoltenberg să își extindă mandatul pentru a patra oară.

Indiferent cine va prelua conducerea, o va face într-un moment critic, pentru că se confruntă cu dubla provocare de a ține aliații uniți în sprijinul pentru Ucraina și de a evita orice escaladare ce ar atrage NATO într-un război direct cu Rusia.

Secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, a declarat săptămâna trecută că i-ar plăcea să ocupe acest post. Însă, în contextul în care unele guverne vor în premieră o femeie în poziția de secretar general al NATO, șefa guvernului danez, Mette Frederiksen, este de asemenea un concurent important.

Deși rolul secretarului general este unul public, cursa este extrem de opacă și se derulează în special prin consultări între lideri și diplomați, comentează Reuters. Aceste consultări vor continua până când toții membrii NATO vor conveni că au ajuns la un consens.

Jamie Shea, fost oficial de rang înalt al NATO, care a lucrat în Alianță timp de 38 de ani, a spus că liderii vor căuta un politician extrem de pregătit, bun comunicator și diplomat.

"A menține familia unită, a ține pe toată lumea împreună constant, a fi în contact cu toți aliații pentru a te asigura că răspunzi îngrijorărilor lor reprezintă o parte importantă a postului", a declarat Jamie Shea, care acum face parte din think tank-ul Chatham House.

Mulți diplomați consideră că Wallace are puține șanse la acest post, deși este respectat în rândul membrilor Alianței. Dorința unor membri de a alege o femeie este în dezavantajul său.

Mulți ar prefera de asemenea un fost premier sau președinte, pentru a se asigura că liderul NATO are influență politică la nivel înalt. În vârstă de 64 de ani, Stoltenberg a fost premier al Norvegiei.

Unele state, în special Franța, vor pe cineva dintr-o țară din UE, sperând la o colaborare mai strânsă între NATO și blocul comunitar.

Mette Frederiksen îndeplinește toate aceste criterii. Deși spune că nu este candidată, nu a afirmat niciodată că nu ar fi interesată de post. Diplomați din NATO declară că, în spatele scenei, ea este o opțiune puternic luată în considerare.

Numele ei a apărut prima dată în discuție public într-un articol de luna trecută al ziarului norvegian VG, iar ea s-a aflat din nou în atenția media în această săptămână după ce Casa Albă a anunțat că îl va vizita pe președintele american Joe Biden la începutul lunii iunie.

"Nu aplic pentru niciun post", le-a spus ea jurnaliștilor miercuri la Copenhaga, aplanând speculațiile că vizita ar echivala cu un interviu de angajare pentru șefia NATO.

Deși acest post ajunge în mod tradițional la un european, orice candidat serios are nevoie de aprobarea Washingtonului, puterea dominantă din NATO.

O sursă familiară cu poziția SUA a spus că administrația Biden nu are încă un candidat favorit și că are loc o "dezbatere intensă" între principalii consilieri.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a spus că "este prea devreme în acest proces pentru a specula în legătură cu cine va primi sprijinul SUA".

Dacă ar ajunge în acest post, Mette Frederiksen ar fi al treilea șef al NATO la rând dintr-o țară nordică. Asta în timp ce unii aliații susțin că postul ar trebui să fie ocupat în premieră de cineva din Europa de Est, mai ales în contextul în care războiul declanșat de Rusia în Ucraina a crescut importanța regiunii pentru NATO.

Printre alte nume vehiculate în discuțiile dintre diplomați și în relatări media se numără șefa guvernului din Estonia, Kaja Kallas, președinta Comisiei Europene, germana Ursula von der Leyen, și șefa adjunctă a guvernului canadian, Chrystia Freeland.

Însă, în opinia unor diplomați, Kallas are o poziție prea dură în privința Rusiei din perspectiva unor state membre ale NATO, Berlinul vrea ca Von der Leyen să rămână la Comisie, iar Freeland are dezavantajul că provine dintr-o țară non-europeană considerată codașă în privința cheltuielilor militare.

Alte nume vehiculate sunt veteranul premier olandez Mark Rutte și prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez.

Însă Rutte a insistat că nu își dorește postul, iar Sanchez se confruntă cu alegeri generale în a doua jumătate a anului.

Unii diplomați suspectează de asemenea că mulți dintre candidații luați în discuție ar putea fi inacceptabili pentru președintele turc Recep Tayyip Erdogan, care are mari șanse să fie reales la scrutinul de duminică și nu ar avea nicio problemă în a bloca un consens în cadrul NATO.

Turcia, alături de Ungaria, blochează aderarea Suediei la NATO.

Numărul aparent mic de candidați cu sprijin larg ridică posibilitatea ca mandatul lui Stoltenberg să fie din nou prelungit, poate până la un nou summit NATO, în 2024.

Stoltenberg a spus că nu vrea să mai stea, dar nu a precizat cum va răspunde dacă i se va cere să mai rămână.