Fosta provincie sârbă Kosovo și-a declarat independența în 2008, în urma războiului din 1998-1999, în timpul căruia NATO a bombardat Rump-Yugoslavia, formată din Serbia și Muntenegru, pentru a proteja Kosovo, cu majoritate albaneză, scrie G4Media. 

„Ei (KFOR) au răspuns că ei consideră că nu este nevoie de întoarcerea armatei sârbe în Kosovo… citând rezoluția Națiunilor Unite care aprobă mandatul lor în Kosovo”, a declarat Vucic din Serbia într-un interviu acordat televiziunii private Pink.

Luna trecută, pentru prima dată de la sfârșitul războiului, Serbia a solicitat desfășurarea de trupe în Kosovo în timpul unui val de ciocniri între autoritățile kosovare și sârbii din regiunea nordică, unde aceștia sunt majoritari.

Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU prevede că Serbia poate fi autorizată, dacă este aprobată de KFOR, să își staționeze personalul la punctele de trecere a frontierei, în locurile religioase ale creștinilor ortodocși și în zonele cu majoritate sârbă.

Vucic a criticat KFOR pentru că a informat Serbia despre decizia sa în ajunul Crăciunului creștin-ortodox, după ce poliția kosovară a arestat un soldat aflat în afara serviciului, suspectat că a împușcat și rănit doi tineri sârbi în apropiere de orașul Shterpce.

Autoritățile din Kosovo au condamnat incidentul.

Poliția a declarat că ambele victime, în vârstă de 11 și 21 de ani, au fost transportate la spital și că rănile lor nu le pun viața în pericol.

Presa sârbă a relatat că un alt tânăr ar fi fost atacat și bătut de un grup de albanezi sâmbătă dimineața devreme, în timp ce se întorcea de la slujba de la biserică.

Oficialii sârbi au catalogat incidentele drept „acte teroriste”, spunând că acestea demonstrează că sârbii nu sunt doriți în Kosovo și au anunțat proteste în Shterpce duminică.

Organizațiile internaționale au condamnat atacurile, care se așteaptă să adâncească neîncrederea între etnicii albanezi majoritari și cei aproximativ 100.000 de etnici sârbi care trăiesc în Kosovo. Jumătate dintre aceștia locuiesc în nord și majoritatea refuză să recunoască independența Kosovo.

Cealaltă jumătate locuiește în alte părți ale țării, cum ar fi Shterpce, iar majoritatea recunosc guvernul de la Pristina și participă la viața politică.