Surprinzătoarea descoperire vine în urma datelor colectate de sonda Cassini care a făcut săptămâna trecută prima ''imersiune'' între Saturn și inelele sale, conform unui comunicat de presă din partea agenției spațiale americane. ''Regiunea dintre inele și Saturn este, aparent, 'marele gol''', susține într-o declarație Earl Maize, managerul de proiect Cassini.

Acest lucru ar putea fi o veste bună pentru Cassini, permițându-i sondei să efectueze următoare 21 de ''imersiuni'' fără a mai utiliza antena sa în formă de disc pentru a se apăra de particulele de praf, a adăugat NASA.

Folosirea antenei ca scut contra particulelor de praf a dus la pierderea contactului cu sonda Cassini în timpul traversării primului inel.

Sonda Cassini, lansată în 1997, orbitează în jurul Saturn din 2004. Ea este programată să facă prima imersiune în atmosfera acestei planete în luna septembrie, încheindu-și astfel misiunea.

La 26 aprilie, Cassini a pătruns între Saturn și inelele sale după ce, la 22 aprilie, sonda spațială americană a realizat cu succes survolarea cu numărul 127 (și ultima) a lui Titan, cel mai mare satelit natural al planetei Saturn. După prima pătrundere printre inele Cassini a pierdut contactul cu Pământul timp de 24 de ore, perioadă în care sonda s-a aflat cel mai aproape de Saturn și a realizat observații științifice. Când sonda străbate inelele, analizatorul său de praf cosmic a efectuat prelevări directe ale particulelor cosmice. După restabilirea legăturii cu Terra sonda a început să transmită imagini și date științifice.

Agenția Spațială Europeană (ESA), promotoare alături de NASA a acestei misiuni, a precizat că "imersiunile repetate în această regiune neexplorată" se vor încheia cu o misiune în care au fost strânse date fără precedent pentru a răspunde la întrebări fundamentale despre originea lui Saturn și a inelelor sale.

După lansarea sa în 1997, Cassini a călătorit prin Sistemul Solar timp de șapte ani până când a ajuns la Saturn în iulie 2004, iar câteva luni mai târziu s-a desprins de sonda europeană Huygens, care a andocat pe Titan la 14 ianuarie anul următor. Datele culese de Huygens și cele luate de sonda spațială în zborurile sale au permis evidențierea proceselor atmosferice ale satelitului Titan, precum și morfologia suprafeței și structura sa internă, care ar putea ascunde chiar un ocean de apă lichidă. În cei 13 ani de misiune pe lângă Saturn, Cassini a acoperit aproape jumătate din orbita planetei, căreia îi trebuie 29 de ani pentru o rotație completă în jurul Soarelui, iar în decursul acestei perioade a asistat la două anotimpuri pe Titan, care — potrivit ESA — poate furniza informații despre trecutul și viitorul Terrei.