Situația de la Harkov, la doar 40 de kilometri de unele dintre zecile de mii de militari ruși adunați la granița cu Ucraina, se simte deosebit de periculoasă. Al doilea oraș ca mărime al Ucrainei este un centru industrial în care există inclusiv două fabrici care restaurează tancuri vechi din epoca sovietică sau construiesc altele noi, notează HotNews.ro.

Este și un oraș al fracturilor: între vorbitorii de ucraineană și cei care rămân cu rusa care a dominat până de curând; între cei care se oferă voluntari cu entuziasm să reziste unei ofensive rusești și cei care vor doar să-și trăiască viața. Care parte câștigă la Harkov ar putea foarte bine să determine soarta Ucrainei, scrie Associated Press.

Profesoara de tenis de masă și femeile care se antrenează pentru a apăra cu arma orașul

Dacă Rusia invadează, unii dintre cei peste 1 milion de oameni din Harkov spun că sunt gata să-și abandoneze viața civilă și să ducă o campanie de gherilă împotriva uneia dintre cele mai mari puteri militare ale lumii. Ei se așteaptă ca mulți ucraineni să facă același lucru.

„Acest oraș trebuie protejat”, a spus Viktoria Balesina, care predă tenis de masă adolescenților și își vopsește părul tuns în mov intens. „Trebuie să facem ceva, să nu ne panicăm și să cădem în genunchi. Nu vrem asta.”

Balesina își amintește că au fost făcute presiuni asupra sa să participe la mitinguri pro-Rusia în timpul mișcării de protest care a măturat Ucraina după atacul Rusiei în 2014 – un an care i-a schimbat total viața. Vorbitoare de rusă de-a lungul vieții, născută și crescută la Harkov, ea a trecut la ucraineană. Apoi s-a alăturat unui grup de femei care se întâlnesc săptămânal într-o clădire de birouri pentru instruire în apărarea comunității.

Acum ucraineana ei este aproape fluentă, deși încă periodic își mai caută cuvintele și poate reîncărca aproape fără probleme un pistol-mitralieră.

Aceasta nu era viața la care se aștepta la 55 de ani, dar a acceptat-o ​​ca fiind necesar să o facă. Mulți oameni din cercul ei social simpatizează cu Rusia, dar nu ei sunt ceea ce o motivează astăzi.

„Voi proteja orașul nu pentru acești oameni, ci pentru femeile cu care mă antrenez”, a spus ea.

În grupul său de femei care se antrenează să apere comunitatea este și Svetlana Putilina, al cărei soț este capelan musulman în armata ucraineană. Cu o determinare sumbră și fără nicio urmă de panică, femeia de 50 de ani a orchestrat planuri de urgență pentru familia ei și pentru unitatea ei: Cine va duce copiii în siguranță în afara orașului? Cine va însoți părinții și bunicii în vârstă la unul dintre sutele de adăposturi anti-bombă cartografiate? Cum se vor organiza femeile din rezistență?

„Dacă se poate și guvernul nostru ne va da arme, le vom lua și ne vom apăra orașul”, a spus mama a trei copii și bunica a încă trei copii. Dacă nu, ea are cel puțin una dintre armele de serviciu ale soțului ei acasă și acum știe cum să o folosească.

Citiți continuarea articolului pe HotNews.ro.