Realizator: Adrian Soare – Ziua Mondială a Radioului, astăzi. Povesteam și ora trecută, spuneau și colegii noștri, de fapt, aminteau și la știri și prin celelalte programe, acest laitmotiv al zilei, această ediție, și anume tema din acest an: "Radio și încredere", motiv pentru care avem plăcerea să-l găzduim pe președintele director general al SRR, PDG-ul Radioului, domnul Răzvan Dincă. Bună dimineața, domnule președinte!

Răzvan Dincă: Bună dimineața!

Realizator: Trebuie să avem un mesaj, trebuie să aveți dvs un mesaj pentru publicul nostru, căruia eu am încercat mai devreme să îi mulțumesc, să îmi arăt recunoștința dar, în fine, nu am chiar atât de mult talent, de aceea am zis să profit de prezența dvs. Bine ați venit în program, înainte de orice!
Răzvan Dincă: Bine v-am găsit și la mulți ani! Mulțumesc că m-ați invitat! Vedeți, cred că prilejul acesta e unul care permite să te gândești mai mult decât ai face-o de obicei, la anumite teme, anumite subiecte și, în general, aceste tipuri de celebrări, fie că acum e Ziua Mondială a Radioului, fie că altădată eu știu ce alt tip de celebrare, cu prilejul unui simbol se întâmplă te face să te apleci un pic mai mult asupra unor subiecte ce trece pe lângă tine câteodată, nu le conștientizezi așa cum ar trebui și poate ar trebui să o faci. Cred că de aceasta s-au gândit la nivel UNESCO să sărbătorească și Ziua Mondială a Radioului, precum și alte, cum am spus, celebrări, pentru că, da, în momentul în care te gândești la radio, în momentul în care începi să lucrezi în radio sau în momentul în care începi să conștientizezi că radio e lângă tine orice s-ar întâmpla în viața ta de zi cu zi, constați că pasiunea pentru radio este una puternică, nu realizezi poate, ea devine molipsitoare, se transmite repede și nu trece ușor. Radio creează dependență. Odată devenit ascultător, lucrător, manager, devii captiv acestui tip de mijloc media. Te trezești cu el, adormi cu el, conduci cu el. Sigur, pentru mulți radioul este un partener. Eu cunosc persoane pentru care sau cu care radioul alină singurătatea, umple momente goale ale vieții, mângâie suferinte și nu vorbesc vorbe mari. Efectiv, cunosc astfel de persoane care au nevoie în permanență să aibă un partener nu neapărat de dialog, dar un partener în care să aibă încredere, căci cred că e foarte greu în aceste vremuri să capeți încredere și radioul este unul din mijloacele odată ce ajungi să capeți încredere în acel mijloc media, mai greu se zdruncină.

Realizator: Aveți senzația că acest - hai să spun - nu slogan, această deviză, această idee "Radio și încredere" pentru acest an este întâmplătoare? Petru că mă gândesc, suntem în pandemie. Doi la mână: suntem în proximitatea tensiunilor din Est, nu departe de noi./avladucu
Răzvan Dincă: Știți, aș răspunde așa: radio este cultură. Cultura înseamnă totalitatea cunoștințelor acumulate de o persoană, o entitate, o societate în decursul existenței sale. Cultura înseamnă încredere. În momentul în care îți faci treaba bine, nevoia de încredere este o nevoie psihică, socială, incredibil de mare și de importantă. Îți bazezi deciziile funcție de locurile unde găsești încredere, față de oamenii unde găsești încredere, față de entitățile care îți oferă încredere. În afara informațiilor despre cultură, radio este furnizor de cultură și, atunci, normal că, atâta vreme cât ajunge să transmită emoție și ajunge să intre în sufletele oamenilor, în afară de încrederea în informație, mai este și încrederea în spirit, aceea că are un rol terapeutic asupra ta, te ajută să crești, te ajută să te ridici. Acum, câte revoluții o fi declanșat Radioul în general sau câte războaie a oprit, că spuneați de ceea ce se întâmplă nu foarte departe de România?
Realizator: Exact.

Răzvan Dincă: Sunt întrebări la care ne e greu să răspundem sau poate că o documentare mai așezată ne-ar permite să răspundem pe ici, colo, dar rolul acesta al Radioului, în pace sau război, este extraordinar de important.

Realizator: E adevărat.
Răzvan Dincă: Vedeți, viața noastră e așa câteodată simplă, câteodată complexă, dar de foarte multe ori există constante: câte mese de familie sau cătune aflate undeva în afara mediului, ca să zic așa, social normal au o singură conectare cu lumea? Câte mese de familie, de seară sau de weekend se produc încă în jurul acestui univers sonor al radioului?

Realizator: E corect. Eu știu câte mese, aș putea să spun, am ratat eu dimineața auzind o știre, când te trezești, auzi și te lasă: domnule, a pierdut startul, adineaori s-a întâmplat nu știu ce.
Răzvan Dincă: Da, dar, vedeți câtă muncă în spatele acestui mijloc aparent simplu de comunicare! Ce sinergie pe pregătirea asta specifică, pe care numai voi o știți, care lucrați în Radio, și care combină tehnica, munca minuțioasă a documentării, cu vocația și pasiunea meseriei de jurnalist radio, cu datele necesare, că nu e suficient să fii pasionat, mai îți trebuie voce, psihic, rezistență, expresivitate! Câtă înzestrare trebuie să aibă o persoană că el va putea fi considerat un profesionist în radio! Deci, da, voi, care ne oferiți nouă emisiuni și, iată, și acum duminica, când mulți dintre noi suntem în familie, faceți un sacrificiu și puțină lume știe ce este în spatele microfonului. Poate că de asta mai degrabă acest La mulți ani! ar trebui să fie adresat nu Radioului ca instituție, ci Radioului ca și lucrători. Nu există radio fără oameni, nu poate exista. Adică, dacă ar dispărea orice din Radio, trebuie să mai rămână omul, microfonul și antena - și în acel moment tot se va numi Radio. Nu contează în ce clădire...
Realizator: Corect.
Răzvan Dincă: ... nu contează în ce țară, nu contează nimic, contează atât: să rămână omul, microfonul și antena. Deci, într-un fel, îmi vine să spun La mulți ani! colegilor din această lume pasionantă a Radioului și să urez, ca să zic așa, o îndeplinire frumoasă a vocației. Mai ales că radio este despre viață și despre viața noastră.
Realizator: Așa este.
Răzvan Dincă: Adică, într-un fel, urându-vă vouă ceva ne urăm și nouă, ca să zic așa.
Realizator: Ne descurcăm, până la urmă. Domnule președinte vă mulțumesc pentru că ne-ați lăsat să vă dăm acest telefon. Mulțumim, nu, pentru mesaj.
Răzvan Dincă: Eu vă mulțumesc pentru ce faceți.
Realizator: Și ultima curiozitate este așa: cum ați găsit Radioul, vă place la noi? Vă întreb pentru că am fost vecini de lift cu dumneavoastră vreo două etaje la un moment dat.
Răzvan Dincă: Când?
Realizator: Ei, nu știu, că nu număr zilele astea, vă dați seama.
Răzvan Dincă: Am înțeles.
Realizator: Cum vi se pare? Vă place la noi?
Răzvan Dincă: Provocator. Cred că începutul mesajului meu despre asta a fost, devine molipsitor.
Realizator: A, bravo!
Răzvan Dincă: Devine molipsitor și acest lucru, așa am și început, prin a spune: îți petreci timpul tot în jurul acestei pasiuni, pentru mine nu neapărat nouă, dar din ce în ce mai intensă. Și de aici încep lucrurile, pentru că atunci când este pasiune nu mai poți să spui nici că te duci la serviciu, nici că îți place sau nu îți place, asta ți-e viața pur și simplu.
Realizator: E în regulă. Vă mulțumim pentru prezența în program, împreună cu Răzvan Dincă, Președintele-Director General al Societății Române de Radiodifuziune, pentru că astăzi este Ziua Mondială a Radioului.
Răzvan Dincă: Și eu vă mulțumesc.