MEMORIAL BASARABEAN | Varvara Buzilă: În anii 60-70, ideologii comuniști de partid blocau eforturile de înființare a unui Muzeu al Satului la Chișinău (Audio, Foto)
-
21 Octombrie 20:10

Emisiunea Memorial Basarabean, ediție dedicată unei idei, pentru realizarea căreia au fost depuse eforturi considerabile timp de decenii - realizarea unui muzeu al satului la Chișinău. Invitații emisiunii - doctorul în filologie, etnologul Varvara Buzilă, care și-a prezentat noul volum, “Muzeul satului din Chișinău” și doctorul în istorie, Andrei Prohin, ambii de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Varvara Buzilă a fost desemnată recent câștigătoare a prestigiosului premiu european „Europa Noastră 2025”, la categoria „Campionii patrimoniului”
Cartea „Muzeul Satului din Chișinău” reconstituie istoria acestei idei în spațiul basarabean, promovată încă din anii 30. Volumul include studii despre tipologia satelor, arhitectura locuinței și interiorul tradițional al românilor basarabeni, numeroase poze ale unor vestigii dispărute pe parcursul anilor, hărți, alte materiale. Volumul “Muzeul satului din Chișinău”, prezentat de invitatii emisiunii, este dedicat memoriei arhitectului și etnologului Eugen Bâzgu, care a lucrat timp de decenii, alături de alți arhitecți, printre care Grigorie Burciu, Iulia Mârza, Mihai Șeremet, Aliona Căliman, ș.a., la realizarea proiectului unui muzeu al satului în R. Moldova.
În România și în întreaga Europă există în prezent peste 500 de muzee în aer liber, numite și muzee ale arhitecturii populare. Ideea înființării unui muzeu al Satului la Chișinău este promovată din 1933, de către folcloristul și etnograful Petre Ștefănucă, susține Varvara Buzilă: “ De atunci, au existat mai multe grupuri de cercetători, arhitecți, etnografi, care au promovat această idee ca fiind una foarte importantă pentru societate. De ce anume?.. Cunoaștem diferite tipuri de muzee, aceasta despre care discutăm acuma, numită în alte părți și Muzeu al arhitecturii populare, este cea mai convingătoare pentru publciul vizitator, dar este și cea mai de amploare expunere. Fiindcă pe un teritoiu anume sunt transferate case tradiționale, valoroase, împreună cu întreaga gospodărie asociată - biserici, mori de vânt, de apă, de pământ sau subterane. Dar și prisăci, stâne și multe alte construcții și instalații, care împreună modelează spațiul rural, într-o formulă constituită de veacuri, numită aici la noi vatra satului. Această vatră a satului, adusă într-un spațiu redus, convinge cel mai tare”, spune invitata emisiunii.
Varvara Buzilă a menționat că în 1943, în Grădina Publică Ștefan cel Mare, pentru prima oară a fost expus un ansamblu de monumente arhitecturale, printre care biserica de bârne din Cornova, (care, conform mărturiilor preotului-cărturar, Paul Mihail, la acea vreme avea 300 de ani), o casă de codru de la Ignăței și una de la sud, din Olănești, care constituiau începutul unui Muzeu al Satului. Aceste piese muzeale au fost evacuate odată cu venirea armatei sovietice, iar ulterior s-au pierdut.
În perioada sovietică, un grup de arhitecți și etnologi au insistat pentru reluarea ideii. Dar nici atunci proiectul n-a avut sorți de îzbândă, cu toate că în perioada anilor 60 -70 au fost elaborate, reunind eforturile multor specialiști, cinci proiecte ale unui Muzeu al Satului la Chișinău. Până la urmă acestea au fost blocate la cel mai înalt nivel - al sovietului de miniștri din URSS.
Varvara Buzilă consideră că ideologii de partid nu puteau accepta în perioada sovietică înființarea unui muzeu al satului românesc la Chișinău, deoarece acesta ar fi dat peste cap eforturile lor de a prezenta puterea sovietică drept una “salvatoare” pentru basarabeni: “Acesta (muzeul –n.a.) ar fi adus dovezi clare că aici, de veacuri, au locuit oameni gospodari, care au lucrat pământul, dar au avut și abilități de ingineri, construtori, care au construit mult și temeinic și acei ideologi de partid n-ar fi avut temeiul să zică că puterea sovietică ne-a adus tot. Tocmai minimalizând moștenirea noastră, a trecutului nostru, ei doreau ca să dea mai multă importanță realizărilor socialiste”.
Etnologul Varvara Buzilă afirmă că între timp s-au pierdut multe artefacte, monumente, case, instrumente vechi, tradiționale spațiului nostru: “Foarte multe instalații tehnice țărănești au funcționat în acest spațiu - oloinițe de picior, care zdrobeau atât nuci, cât și semințe de bostan, cânepă și multe altele. Câte feluri de uleiuri s-au produs până nu demult? Un singur fel de ulei. Petru că toate aceste instalații au fost scoase din circuit, din circuitul privat al oamenilor, ca să poată fi mai ușor colectivizați, ca să poată fi mai ușor conduși, dirijați, “, a menționat Varvara Buzilă.
În anii 90 a fost emis un decret privind înființarea unui muzeu al arhitecturii rurale la Chișinău. Fiind anexată și o listă de cîteva sute de monumente, ce urmau să fie aduse din diferite localități ale R. Moldova. Dar mijloace nu au fost alocate și realizarea proiectului se tărăgănează până azi: “Odată cu Mișcarea de Renaștere Națională, muzeografii pentru prima dată au fost ascultați de conducerea republicii. A fost anunțat un concurs, care a fost câștigat de cei de la Muzeul de Etnografie. În 1995 președintele M. Snegur a emis un decret, nr. 251, privind crearea Muzeului Satului. Ca prim obiect a fost adusă moara de vînt din satul Opaci, Tighina, satul de baștină al Ministrului Culturii de atunci, Ion Ungureanu. Ulterior o mână criminală i-a dat foc. Ca o anexă - o listă a monumentelor, care urmau să fie transferate - proveneau din diferite localități , iar sarcina de a le transporta era pusă în seama autorităților locale”, vine cu detalii invitata emisiunii.
Cu toate acestea, cu eforturile entuziaștilor și a angajaților Muzeului de Etnografie pe teritoriul alocat au fost amenajate mai multe monumente, care atrag atenția vizitatorilor și oaspeților capitalei.
Secretarul Științific al Muzeului de Etnografie, doctorul în istorie Andrei Prohin, subliniază în cadrul emisiunii că ideea creării unor muzee ale satului apare în perioada când România, parte dintr-o Europă a timpului, încerca să-și creeze o imagine între alte țări, punându-și în valoare specificul național și originalitatea: “E o mișcare paralelă cu cea de culegere a folclorului, ce apare la sf. sec. XIX, înc. sec XX, atunci când cărturarii constientizează faptul că e o comoară cultura populară și că ea se pierde odată cu modernizarea societății. Cele mai mari muzee ale satului din România - Muzeul Național al Satului, “Dimitrie Gusti”, Muzeul de Etnografie al Transilvanei de la Cluj, au apărut în anii 30, anume în această perioadă”, susține istoricul.
Invitatul mai menționează că este important, în relațiile noastre cu partenerii din exterior, să le prezentăm moștenirea spirtiuală, care ne reflectă istoria. Iar prin faptul că ne prețuim trecutul, identitatea culturală, demonstrăm și propria demnitate și doar astfel putem câștiga respectul reprezentanților altor țări: “Prin aceasta căștigăm și respectul oamenilor din afară, a oficialilor străini. Se fac multe lucruri, întâlniri, le vedem zilnic în mass media. Ne vizitează diferiți ambasadori, reprezentanți ai diferitor state, ai Parlamentului European, care sunt duși în anumite locuri, serviți, fapt prin care se urmărește a se crea o imagine pozitivă a R.Moldova. Cred că un rol foarte important îl au în acest scop mărturiile trecutului, monumentele istorice, monumentele de arhitectură populară, deorece ele reflectă istoria noastră, cum am devenit ceea ce suntem, păstrând această moștenire culturală. Astfel arătăm valoarea aestui pământ, acestui popor și de ce el merită să facă parte din Uniunea Europeană, să fie tratat cu respect, nu cu condescendență. Din păcate la noi a pătruns în spațiul public un clișeu - Moldova e o țară mică. Dar fiecare țară, indifirent de dimentșiunile sale, are o istorie, o individualitate și merită să fie respectată“, spune invitatul emisiunii, Andrei Prohin.
Mai multe detalii puteți afla din emisiunea Memorial Basarabean, la care au participat doctorul în filologie, etnologul, șefa secției Etnografie de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Varvara Buzilă, și doctorul în istorie, secretar științific la același muzeu, Andrei Prohin, pe care o puteți audia în file-ul audio de pe această pagină.