Preotul Vasile Ciobanu este mândru că poartă numele bunicului său, care și-a manifestat curajul, ascunzind de invadatorii sovietici monumentul regelui României, Ferdinand I. Pentru această faptă a fost onorat de guvernul român, dar  crunt pedepsit mai apoi de comuniști.

“La 7 mai 2017, de ziua hramului satului, sărbătoarea Sfântului Gheorghe, a fost resfințit și reinstalat la locul lui monumentul regelui Ferdinand I Întregitorul. Am fost bucuros să particip la această solemnitate în satul de baștină al bunicului - Țepilova, raionul Soroca. De fapt aceasta a fost o replică a monumentului inițial, instalat de săteni în anii 30, la realizarea căreia am participat cu toții. Atunci am primit și o diplomă din partea Casei Regale române, din mână alteței sale regale, principele Radu, ca semn de muțlumire și de apreciere a actului de curaj, de care a dat dovadă bunicul meu... În anul 1940,  într-o noapte, auzind de apropiata venire a sovieticilor, el, împreună cu alți câțiva temerari, au dezinstalat monumentul regelui și l-au ascuns. Bunicul l-a dosit chiar sub podeaua casei sale, iar la revenirea autorităților române - l-a predat. Asta a fost apreciat ca un act de curaj, de risc cu viața chiar. Iulian Rusanoschi a găsit  prin arhivele din România acea scrisoare de mulțumire. Tatăl meu spunea că era și o diplomă, care-l onora ca erou”, relatează pr. Vasile Ciobanu.

Invitatul emisiunii Memorial Basarabean afirmă că, ulterior, bunicul său, și el Vasile Ciobanu, a fost luat pe front de autoritățile comuniste de unde nu s-a mai întors, planând bănuiala că a fost trădat și omorât pentru fapta sa: “Nu l-am văzut niciodată. Tatăl meu avea 9 ani când a rămas orfan, cu două surori mai mici. Și bunica - văduvă de 27 de ani... Prin săteni, camarazii lui de arme, s-a aflat că cineva din consăteni l-a trădat și a fost împușcat acolo, pe front. În sfârșit, pe locul unde se juca hora satului, între doi salcâmi viguroși, era o piatră prăvălită, pe care stăteau bătrânii și priveau. Nimeni nu știa ce e scris pe partea de jos a acestei pietre. După anii 90 s-a ridicat piatra, care era chiar soclul monumentului și pe care era scris „Majestatea sa Regele Ferdinand”. Dar nimeni n-a divulgat chestia asta în toată epoca sovietică”, povestește invitatul emisiunii.

Soarta monumentului orginal nu este cunoscută - fiind evacuat de autorități,  acesta s-a pierdut în anii războiului, afirmă părintele Vasile Ciobanu.

Referindu-se la importanța reperelor memoriale pentru păstrarea identității, invitatul remarcă simbolicul monument al domnitorului Ștefan cel Mare, realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, care a devenit un adevărat blazon al românismului în spațiul dintre Prut și Nistru: “Dacă n-ar fi fost pe teritoriul Basarabiei monumentul lui Ștefan cel Mare, instalat la 1928 în Chișinău, noi n-am mai fi avut un blazon al verticalității și identității noastre în istorie.  Și acum toate partidele se duc și depun acolo flori, orice doctrină ar împărtăși, deoarece este ceva ce ține de spiritualitatea poporului nostru - și are acolo mai sus de toate crucea lui Hristos ca semnul biruinței!… L-au dus încolo, încoace, l-au mutat, l-au strâmtorat, dar până la urmă Ștefan stă falnic și ne reprezintă la orice delegație oficială, care vine în țara noastră! ”, menționează părintele Vasile Ciobanu.

Părintele Vasile Ciobanu își amintește despre mai multe activități legate de păstrarea memoriei neamului în spațiul dintre Prut și Nistru, la unele dintre care a participat nemijlocit, sau a fost inițiator, pe când activa în calitate de consilier cultural al Mitropoliei Moldovei: “În anul 2000, pe când era primar de Chișinău domnul Serafim Urechean, la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Bănulescu-Bodoni, pe un perete, unde în perioada comunismului fusese instalat un basorelief de epocă, se afla locul gol. Am avut ideea să fie instalată acolo imaginea sfântului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Care fără doar și poate, sine qua non, este salvatorul românismului în acest teritoriu. Deoarece pe Biblia editată de el la 1817-1819 la Peterburg, scrie negru pe alb că textul este în limba românească. Am un original al acestei Biblii. Și el a făcut primele școli care au devenit aici pepeniere de intelectuali, unde a crescut Alexe Mateevici și alții. La acea acțiune au contribuit atunci mai mulți factori, printre care Primăria, Mitropolia... Pe atunci sfântul nu era canonizat și pe placa comemorativă (autor M. Andronatii - n.r) el este reprezentat alături de  ramă, ca să intre apoi în ramă - în rama icoanei. Precum știm, fiind ulterior canonizat. De altfel, el era Mitroplit de Chișinău, Hotin, Odesa, Oceacov - tot arealul locuit de ai noștri români moldoveni, locurile unde s-au răspândit. Nu avem pretenții geopolitice, dar vorbesc de un fapt istoric”, menționează preotul Vasile Ciobanu.

Invitatul emisiunii își mai amintește de alte relicve istorice, realizate în acea perioadă, care au avut menirea de a păstra  identitatea națională a basarabenilor  - spre exemplu, două copii ale drapelului lui Ștefan cel Mare, brodate cu argint, care au fost înmânate instituțiilor de stat ale R.Moldova - : “Am găsit o familie care făcea broderii cu fire de argint și au fost realizate două copii ale drapelului lui Ștefan cel Mare - cu Sf. Gheorghe purtătorul de biruință pe ele. Și am avut onoarea, la monumentul lui Ștefan cel Mare, în prezența președintelui de atunci, să înmânăm un drapel Armatei Naționale și altul Ministerului de Interne. În acel moment festiv toți au ascultat o scrisoare sonorizată de domnul actor Iurie Darie - răvașul lui Ștefan către suveranii Europei după răsunătoarea victorie din 1475, de la Podul Înalt. A fost un moment extraodinar de solemn și mișcător”, relatează invitatul emisiunii.

Vorbind despre comemorarea personalităților și despre paradoxurile memoriei omenești, pr. Vasile Ciobanu vorbește despre Mihail Ciachir - eminentul preot găgăuz, care a tradus Biblia în limba acestui popor. Părintele se întreabă de ce „frații creștini din Găgăuzia” nu îl cinstesc pe unul ca acesta, instalându-i un monument în centrul orașului, dar îl păstrează acolo pe liderul bolșevicilor Lenin - cel care a instaurat teroarea și a omorât sute de mii de creștini?

În cadrul emisiunii pr. Vasile Ciobanu își amintește despre părinții săi - preotul Filaret Ciobanu și preoteasa Valentina Ciobanu, care au suportat cu demnitate persecuțiile din perioada regimului ateist comunist, povestind cu modestie și de unele momentele dificile din propria copilărie.

Invitatul s-a referit la valorile comune creștine, proprii întregului continent european, la importanța elementului ortodox pentru cultura românească, subliniind că școlile, literatura, unversitățile, etc., au apărut în sânul Bisericii.

Mai multe detalii aflați din interviul cu preotul Vasile Ciobanu, invitatul emisiunii Memorial Basarabean, accesând fișierul audio de pe această pagină.

NOTĂ: Preotul Vasiel Ciobanu este autorul cărții În așteptarea parusiei și traducătorul volumului Voino-Iasenețchi - arhiepiscop și chirurg: viața și hagiografia (autor - scriitorul disident rus Mark Popovski). Cartea relatează despre viața sfântului Luca al Crimeii, considerat unul dintre fondatorii chirurgiei septice, care a rezistat presiunii regimului ateist comunist, în lagăr și în deportări. Autorul traducerii o dedică tinerilor din ziua de azi, viața Sfântului Luca fiind un model de rezistență și libertate interioară, în opinia sa.