Tatăl autorului, care a absolvit școala în perioada românească, odată cu venirea puterii sovietice, a fost dus în Luhansk, unde a lucrat în mine, în condiții inimaginabile, greu de suportat. Scria scrisori în care ruga conducerea să-l trimită pe front, pentru a scăpa de calvarul în care zilnic murea cineva.

Între timp, îl întâlnește și pe fratele său, care nu împlinise încă 18 ani, adus și el acolo de comuniști. Este recrutat apoi pe front, însă, greșește coloanele și nimerește în Asia Centrală, la recoltarea bumbacului.

Aici, în alt infern, întâlnește alți consăteni, aduși cu forța de puterea sovietică. Unul dintre ei, (bunicul autorului), este omorât într-un accident. Reușește să-și spună ultima rugăminte - să fie înmormântat cu cruce.

După ce își dă ultima suflare, este aruncat de bolșevici într-o groapă comună, dar e scos de acolo de doi consăteni. Aceștia evadează și îi poartă corpul neînsuflețit prin munți, până la hotarul cu Afganistanul, unde îl înmormântează, făcându-i o cruce improvizată. Dar calea pătimirilor nu se sfârșește aici: “A venit acasă și a stat un timp ascuns într-o casă părăsită. A analizat ce se întâmplă.

Sora lui, care a fost și la recoltat bumbac în Tadjikistan, sau Uzbekistan, tot în zona aceea - dar nu s-a întâlnit cu ea acolo - s-a întors.

Era unica care s-a mai întors. Da, dar nu am povestit că el fusese condamnat la moarte, fiind considerat dezertor - nu putea demonstra de ce în loc de front a ajuns în Tadjikistan…”, poveste Anatol Rurac.

Autorul relatează în cartea sa și despre propria sa biografie, propria confruntare cu regimul comunist, participarea la mișcarea de renaștere națională din anii 90. Mai multe detalii aflați din interviul cu Anatol Rurac, realizat de Alina Rusu, postat în fișierul audio din această pagină.