Tema i-a devenit apropiată de la vârsta adolescenței, când a aflat că provine dintr-o familie de foști deportați. În anii 1990, fiind student, a cerut de la securitate dosarul bunicului său. Obține un refuz, după care intentează un proces penal împotriva securității.

Timp de 20 de ani, Alexandru Postică este aproape de persoanele supuse represiunilor politice. La început, prin asociația PromoLex, împreună cu Ion Manole, au încercat să îi ajute pe foștii deportați  la reîntoarcerea averilor, gestionând în jur de 60 de dosare ale foștilor deportați. Deși au făcut eforturi colosale, reușind să contribuie până și la modificarea legislației, totuși până azi, după 32 de ani, recunoaște că statul a eșuat la acest capitol. Marea majoritate au primit doar niște sume derizorii, afirmă Alexandru Postică. Legislația, modificată de câteva ori, a fost contradictorie:

„Problema proprietăților foștilor deportați a fost pusă din 1989. Și s-au pus niște limite - 5400 de ruble. Plus încă 2000 pentru averea mobilă. Dar în urma reformelor bănești, aceste 7000 de ruble, peste noapte s-au transformat în 7 lei. Gestionând mai multe dosare chiar am făcut și am prezentat în instanțele de judecată ce se putea face cu 7000 de ruble, atunci când ele s-au transformat în cupoane, apoi în lei. Vă dați seama că au fost niște sume derizorii. Acesta a fost primul val de recuperare a averii. Puținii care au reușit să-și vadă casa, au fost norocoși. După 1992 a fost emisă legea că li se va recupera costul de piață al valorii averii. Au mai trecut câțiva ani. A fost adoptată o hotărâre de guvern, prin care s-a stabilit că se va restitui averea, doar că nu mai mult de 200 de mii de ruble, sau 200 de cupoane. Deci, oricum a fost plafonat.

Situația a durat până în 1999, când judecătorii Curții Constituționale au avertizat că este o contradicție - pe de o parte se stipulează restituirea întregii averi, iar pe de altă parte, sumele de restituire se plafonează până la valori derizorii. Între timp, consiliile raionale au mai restituit unor persoane câte 200 de cupoane, sau lei. Deci au fost o parte care au primit câte 7 lei, altă parte care a primit 200 lei. Din anul 1999 până în anul 2007 nu era nimic clar cum facem cu restul. Atunci când am încercat investigarea strategică cu mai multe dosare, am trimis la Ministerul Finanțelor cu peste 60 de acțiuni, în care am arătat că este legea, în care se menționează că se restituie averea după prețul de piață. Am evaluat bunurile, am prezentat conturile de plată și am spus - uitați-vă, pe un caz sunt 2 milioane, pe altul - 1 milion de lei,  ș.a.m.d. Sub această presiune, Guvernul a adoptat o altă hotărâre, nr. 627. A stabilit procedurile și au fost modificate iarăși articole ale legii. S-a stabilit un termen de un an de zile tuturor deportaților, li s-a oferit încă o șansă, doar că, iarăși, nu s-a clarificat procentajul anterior. Și s-a început ceva de groază, instanțele de judecată, consiliile raionale  nu aveau claritate... Ce să facă - le mai dau o dată compensație la cei care le-au primit - 7  lei pentru avere, sau 200 de lei?... Și aici avem până azi o problemă generală, aceasta fiind situația după 32 de ani de la emiterea legii”, menționează juristul Alexandru Postică.

Pe lângă eșecul în ceea ce privește restituirea averilor, președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandru Postică, atrage atenția asupra necesității comemorări victimele represiunilor politice. Puținele locuri ale memoriei - monumentul din fața Gării feroviare și cele câteva muzee, înființate în mare parte de către entuziaști, voluntari, sunt insuficiente pentru păstrarea și promovarea memoriei către tinerele generații, consideră Alexandru Postică. De aceea, în 2011 lansează ideea unui Memorial național. Proiectul, promovat inițial în municipiul Chișinău nu a mers, dar a fost susținut în schimb de către Primăria satului Mereni, baștina strămoșilor săi. Memorialul, care în proiect are 11 module, a fost construit pe terenul din mijlocul satului, unde anterior se afla casa străbunicului său. Aici a fost construită o clădire, după modelul vechilor case țărănești, a fost instalat un vagon vechi, care imită marfarele  în care au fost deportați spre Siberia basarabenii expropriați.

Alexandru Postică:  „Conceptul a constat în crearea „drumului Siberiei”. În acest scop s-a identificat o suprafață de 3 hectare în centrul satului Mereni.  E un loc simbolic  - în anul 1940 pe acel teren au fost multe case ale unor persoane supuse represiunilor politice. Tot aici ș-a aflat și casa străbunicului. ...Toți primarii au susținut proiectul, de asemenea ideea s-a bucurat de susținerea  tinerilor mereneni, prin Asociația Genesis, conducă de Natalia Procop. Redăm aici care a fost viața de până la deportare, după care, pas cu pas, fiecare etapă din viața oamenilor, sub formă muzeală, grafică, apoi a tuturor ororilor comise asupra cetățenilor. Dar vrem să oferim și spațiu de reflecție. Vrem să abordăm toate aspectele vieții în comunism - și viața celor care au rămas aici, etc. Avem 11 module - 11 muzee, din care la moment funcționează 3 module. La prima etapă - cu puterile familiei extinse Postică - a fost realizat primul muzeu... Multe obiecte au fost donate de către persoane supuse represiunilor politice din Briceni, Cahul, Hâncești, etc. Chiar și doamna Valentina Sturza, fostă președintă a Asociației Victimelor Represiunilor Comuniste, a donat un set de veselă de porțelan, care a fost dusă până în Siberia și a revenit înapoi acasă…”, relatează juristul.

Alexandru Postică consideră că este nevoie de mai multor muzee, chiar și în fiecare localitate, care ar valorifica memoria victimelor represiunilor comuniste.  În prezent președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici încearcă să găsească persoane care ar susține activitatea Asociației, în scopul promovării memoriei neamului. Aceasta este o problemă a noastră a tuturor, inclusiv reîntoarcerea averilor oamenilor nedreptățiți. Aceste precedente, la nivel social, creează o stare de neîncredere și stimulează fenomene regretabile cum ar fi furtul miliardului, consideră  invitatul emisiunii:

„E problema noastră a tuturor, e o lecție, care trebuie însușită.  Pe de o parte, ar fi costisitor să li se întoarcă întreaga avere. Dar pe de altă parte, acest fapt dă încrederea în ziua de mâine. Noi am trecut prin mai multe traume  - confiscarea averilor deportaților, confiscarea și spolierea bunurilor culturilor religioase, după care am avut acel eșec cu banii depuși în banca de economii în anii 1990. Oamenii și-au pierdut încrederea. Și în loc să tratăm cumva, noi ajungem la frauda bancară, cu furtul miliardului. Nimeni din cauza acestei lecții nu se simte în siguranță în Republica Moldova. Oamenii trăiesc cu traumele precedente - ale părinților, buneilor. Dacă până acuma ca să devii bogat, trebuia să lucrezi, să moștenești, acum există mentalitatea că „ce folos să lucrezi, mai bine fac ceva, o șmecherie și devin bogat peste noapte”. Și atunci dacă am avea o abordare concretă - uite noi restituim tot patrimoniul confiscat celor care l-au deținut în baza actelor legale, indiferent câți ani s-au scurs, - am da dovadă de respect față de patrimoniu cetățenilor.

În cadrul Asociației avem mai multe inițiative de voluntariat, prin care încercăm să reluăm experiența vecinilor noștri, Polonia, Țările Baltice, demnă de invidiat la acest capitol.  Sunt sigur că dacă ar fi o susținere din partea statului, s-ar găsi și oameni de bună credință care să fie implicați în formarea unor instituții de genul celor existente în aceste țări... Nu știu de ce noi în R. Moldova nu putem să abordăm astfel muzeele, încât ele să devină niște instituții profitabile. Nu ași vrea să se înțeleagă că îndemn să se facă profit de pe urma memoriei, nu. Noi vrem să dezvoltăm și să stimulăm interesul față de cunoașterea istorică. Și, într-adevăr, profitul necesar la moment pentru instituțiile respective să existe, să se dezvolte.

Una din inițiativele pe care am lansat-o împreună cu domnii doctori în istorie Anatol  Petrencu, Mihai Tașcă, la sfârșitul anul trecut, ține de promovarea memoriei în localitățile noastre. Astfel am venit cu o ofertă către toate primăriile din Republica Moldova, ca să le furnizăm la cerere o informație cu privire la numărul persoanelor supuse represiunilor politice din acea localitate, pentru fiecare val de deportări. Presupunem că ar fi o idee novatoare și totodată, foarte importantă în contextul în care comemorăm 75 de ani de la  cel de-al doilea val de deportări. Scopul nostru ar fi să îndemnăm toți primarii, consiliile locale, ca într-un loc vizibil din comunitatea lor să afișeze o placă - nu neapărat din marmură, sau din alt material scump, - care să prezinte cel puțin câteva date, prin care să stimuleze interesul localnicilor pentru cunoașterea istoriei lor. Oferta noastră, care este una voluntară, nu este necesar de achitat nici o sumă, este adresată tuturor primarilor, care doresc ca în localitățile lor să fie comemorate victimele represiunilor politice. Trebuie doar să trimită un email către asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici, prin care se solicită acest serviciu. Altă inițiativă - am vrea ca toate obiectivele de memorie din diferite localități  să le unim într-un traseu național. Astea sunt câteva idei și toate deocamdată sunt pe bază de voluntariat”, menționează invitatul emisiunii.

Activitatea Asociației Asociaței Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova este susținută în întregime din cotizațiile deportaților. Este găzduită la moment în sediul unei clădiri avariate din Chișinău,  ce are nevoie de reparație capitală, afirmă A. Postică:

“Asociația noastră nu este finanțată de niciun fond. Consiliul este format de persoane cu vârsta medie 60-70 ani. Nu putem să elaborăm și să depunem proiecte fiindcă nu ar avea cine să coordoneze asemenea proiecte. Totuși cred că această zi de comemorare și după această emisiune, să găsim voluntari, mai tineri de 70 de ani, care să ne ajute, inclusiv prin căutarea de resurse, pentru diferite idei și concepte. Vă dați seama, că de unul singur nu poți să faci proiecte și să le realizezi, să fii responsabil de tot ce se întâmplă. De aceea, avem nevoie de echipă. Chiar vom face un anunț, că suntem în căutare de voluntari-juriști, voluntari-psihologi, voluntari-istorici. Și dacă ne reușește să formăm o echipă de 12 persoane, eu cred că ne vom gândi în perspectivă să depunem solicitări cu privire la anumite proiecte.

La moment, cotizațiile asociației, care sunt de la deportați, sunt în valoare 100 de lei pe an. Din acești bani achităm serviciile comunale, apă, lumină. În sezonul de iarnă nu activăm, fiindcă nu este încălzire și având în vedere că vârsta medie a doamnelor colaboratoare este de 65 ani, nu riscăm cu sănătatea lor. Clădirea în care ne aflăm pe str. Kogălniceanu 52, este o clădire avariată, în care un perete stă să se surpe și am trimis solicitări  de ajutor Primăriei. La care ni s-a comunicat, că odată ce bunul este transmis în comodat, sarcina de reparație îi revine celui care o ia în comodat - sper să nu fim dați afară acum, după această declarație în emisiunea Dvs... În anul 2022, din suma simbolică pe care o adunăm, am realizat  reparația  unei săli de conferințe și a sălii în care stau coordonatorii”, mai relatează președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandru Postică.