Ideea unei școli “integratoare, holistice, care să prevadă toate domeniile vieții și în care persoana să descopere cu bucurie cunoștințele cele mai variate, dar să-și pună și întrebări despre sensul vieții”, a apărut încă din fragedă tinerețe, afirmă istoricul Petre Guran... Deja de 16 ani aceasta a devenit o realitate... Școala a prins contur în anturajul pădurii din zona Argeș, pe lângă comuna Mălureni. Aici se adună vară de vară echipe de tineri, care muncesc la edificarea unor clădiri  originale, din diverse materiale naturale. Mare parte sunt studenți la arhitectură, care o urmează pe doamna conferențiar universitar Ana-Maria Goilav, motorul ideilor și conducătoarea de șantier. Vin și persoane din alte domenii, liceeni, etc., care  sunt bucuroși că pot munci cu propriile mâini, dar și cu propria inteligență și spirit, învățând multe lucruri utile, comunicând cu bucurie. Își fac singuri de mâncare la un cuptor de lut - ce poate fi mai romantic! - dorm în odăițele amenajate în stilul celor mai bune tradiții, unde totul respiră a libertate și prospețime. Și discută problemele cele mai vaste ale geniului uman...Tot aici, pe malul râului Bârsan se află și o tabără pentru picii școlii Arheia, o parte integrantă a școlii de la Bunești...

Tabăra în care an de an au fost înălțate construcții neobișnuite, din materialele naturale ce combină diverse tehnici și stiluri, se află pe domeniul ce a aparținut de veacuri familiei Bunescu, strămoșii istoricului P. Guran. Pământul și conacul vechi, (atestat documentar încă din sec. XVII), naționalizat de regimul comunist, i-au fost reîntoarse în anii 90. Comuniștii din anii 50 au distrus castelul vechi, iar cei din anii 90, înainte de a i se întoarce averea ca moștenitor legitim, au distrus și cea de-a doua clădire, care se mai păstrase...

A preferat să se stabilească înntr-o poiană de la marginea pădurii, în apropiere de satele Bunești și Mălureni. Își propune, împreună cu arhitectul Ana-Maria Goilav, un proiect ambițios - crearea unei școli care ar educa oameni de o cultură vastă, capabili să-și pună întrebări. E și un răspuns la experimentul social demonic, inițiat de comuniști, care în opinia sa, a dus la schimbări radicale în sufletul omului, la deformarea mentalității. După părerea istoricului, mare parte a oamenilor au ajuns colaboraționiști, dacă nu direct, atunci prin tăcere și acceptare. Aceasta nu poate fi reparat decât prin conștientizare și asumarea sentimentului de culpabilitate colectivă. Tinerii simt tacit această vină, pe care o exprimă în felul lor, prin revoltă sau indiferență socială. Această vină colectivă trebuie asumată, pentru a produce schimbările necesare la nivel de societate, consideră Petre Guran. 

Despre educația în spiritul Școlii de la Bunești: “Formarea nu se face pe un fragment profesional îngust și tot mai îngust, cu cât te specializezi, ci încercăm să inserăm cunoașterea tehnică de specializare într-un context mai larg. Care cu cât se lărgește, ajunge să atingă întrebări fundamentale - cum sunt sensul existenței, întrebările acelea care ne tulbură, care este bine ca omul să și le pună. Pornind de la “ce sunt eu în plan individual”, până la “ce sunt eu în plan comunitar”, “ce înseamnă grupul din care fac parte, ce mă leagă de alți oameni”, etc. , adică întreg setul de valori”, menționează oaspetele emisiunii.

Lipsa de educație în domeniul arhitectural a produs multe distorsiuni în societate, inclusiv disprețul față de patrimoniul construit : “Vorbim și la București, și la Pitești,... și la Chișinău - ne pare rău  când clădiri veche sunt demolate, mutilate  tocmai din indiferență față de patrimoniul construit. Aici arătăm că beneficiarul nu poate să fie ignorant sau neimplicat în actul de arhitectură. Deci e o școală deschisă oricui vrea să învețe și nu există limite de competență. Alt lucru pe care-l descoperim aici, e că arhitectura nu înseamnă numai design, imagine, ci înseamnă o întreagă inteligență practică, pe care oricine o poate parcurge. Încercăm să dezvoltăm inteligența către perspicacitate, îndemânare, să legăm inteligența de manualitate - adică ceea ce-ți imaginezi, să poți face cu mâinile tale”, menționează P. Guran.

Privind din aspecte etice, estetice, filosofice, conștientizăm importanța calității clădirilor în care se află omul: “Studenții noștri învață să utilizeze materialele oferite de natură, cele folosite de strămoșii noștiri - și atunci acestea au o anumită caliatate intrinsecă, fiind ca o mâncare făcută cu știință, cu un anumit gust…”.

Despre aspectul istoric al taberei de la Bunești, construită pe terenurile familiei Bunescu: “O parte din istoria aceasta am prins-o de la bunica mea -  care povestea că chiar în centrul satului Bunești era un conac vechi. Și cu ajutorul unei hărți din 1716 am putut identifica că exista deja la acea dată. Era de tip culă - adică cu o pivniță adâncă, cu un demisol și cu două etaje de asupra solului, cu particularitatea că al doilea etaj era integral de lemn. Din păcate această clădire a fost demolată imediat după naționalizare, probabil prin anul 51 - 52 . Naționalizarea a avut loc în martie 49 - atunci când s-au luat toate prorpietățile de pământ ale marilor proprietari - oricum ei fuseseră limitați la 50 de hectare deja de la reforma din 45... Și a doua clădire - mai nouă, din sec. 19, care supraviețuise inițial și fusese un timp folosită ca școală - a fost demolată intenționat... Pur și simplu pentru că n-au vrut să ne-o restituie... Aceasta m-a făcut să evit de a mă instala acolo. Pe de o parte, din dorința de a făce puțină arheologie, de a studia ce este pe terenul acela, unde se ghicesc încă fundațiile, dar și din motivul că îmi era dezagreabilă această memorie - pentru că există memorie plăcută și memorie neplăcută…”, își împărtășește emoțiile istoricul P. Guran.

Istoria contemporană nu poate fi scrisă astăzi decât din perspectiva unui acuzator. Întreaga societate trebuie să-și asume sentimentul de culpabilitate colectivă, consideră P. Guran:

“Am început activitatea cu un studiu despre colectivizare. Dar mă face să sufăr, prin urmare m-am îndepărtat în alte segmente ale istoriei. Am vrut  să revin aici, (la Bunești) dar cu dorința de a o lua de la zero - iarăși un sentiment adânc de istoric, șocat de responsabilitățile  secolului XX… Mie mi se pare că istoria acestui secol nu poate fi scrisă decât din perspectiva unui acuzator: e un imens tribunal! Cu cât cercetezi ca istoric, vezi că sunt acuzați actorii principali, ca la Nurenberg...Actorii ceea nu mai sunt în viață, dar din păcate condamnările simbolice, nici alea n-au fost suficient de convingătoare. Vreau să spun că pe lângă marii responsabili, că-i numim Lenin, Stalin, Ceașescu, ș.a., nucleul de partid al fiecărei țări est-europene, descoperi astăzi că există o culpabilitate colectivă. Pe lângă milioanele de condamnați și omorâți de regimul comunist a fost o altă parte a societății care a colaborat, a pus în aplicare sentințele, a executat…”, menționează invitatul emisiunii, Petre Guran.

Mai multe detalii vă invităm să aflați din cadrul interviului cu istoricul, politologul, antropologul Petre Guran, cercetător științific la Institutul de studii Sud-Est Europene al Academiei Române, difuzat în cadrul emisiunii “Memorial Basarabean”. Tot aici putea audia impresiile unor tineri participanți ai Taberei de Arhitectură a Școlii de la Bunești, ediția 2023.

Pentru a asculta fișierul audio, faceți clic pe imagine.