Arhimandritul Andronic Popovici, împreună cu un grup de frați de la mănăstirea Neamț, au venit în Basarabia în perioada secularizării averilor mănăstirești. Au întemeiat aici mănăstirea Noul-Neamț, aducând cu ei o buna parte din biblioteca din Țara Moldovei, pe care o completează cu alte cărți și manuscrise pe parcurs. Ca și majoritatea celor veniți,  călugărul Andronic, autor al mai multe volume valoroase din acea bibliotecă, avea origini basarabene:

„Bunelul său, Daniil Babenschi este originar din Basarabia. La 1812, după anexare, pleacă împreună cu familia în Țara Moldovei, lăsându-l doar pe fiul cel mai mare în Basarabia, ca să-i administreze moșiile. Cât privește nepotul său, Andronic, acesta rămâne orfan la vârsta de 11 ani și este educat la mănăstirea Neamț, unde a fost ascultător (poslușnic). Începe de la cele mai simple funcții, devine apoi duhovnic și chiar mare ecleziarh al mănăstirii. În anul 1861 pleacă de la Lavra Neamț, trece Prutul și ajunge - revine într-un fel - în Basarabia, unde este unul dintre întemeietorii mănăstirii. Acest mare om de cultură - îl putem numi așa - a scris în perioada șederii sale aici mai multe lucrări. După propria mărturie, în jur de 10 mii de file, dar care nu au fost publicate din cauza cenzurii. Cea mai importantă, afirmă însuși Andronic Popovici, fiind anume această Istorie a Mănăstirilor Neamț și Secu”, menționează istoricul Ion Gumenâi.

Lucrarea conține multe informații istorice, teologice, descrieri ale obiceiurilor poporului român din acea perioadă, fiind o lucrare importantă pentru cultura românească, susține doctorul în istorie,  Teodor Candu:

„În perioada sărbătorii de Ispas, hramul Mănăstirii Neamț, locuitorii se pregăteau pentru pelerinajul la Mănăstire, obiceiul fiind asemănător ca importanță pelerinajului la muntele Atos, alte locuri sfinte. Este o lucrare importantă. Autorul folosește surse documentare primare. Este vorba despre documentele de stăpânire pe care le deținea mănăstirea Neamț și pe  care le-a  obținut de la diverși ctitori, de-a lungul istoriei sale. Din aceste documente extrage documente cu privire la conducătorii mănăstirii, stabilește numele lor. El notează și numele ctitorilor - și nu doar ale celor din rândul elitelor,al  domnilor Moldovei, boierimii, ci și din rândul oamenilor simpli…”, menționează Teodor Candu.

Cel de-al cincilea volum al Istoriei lui Andronic Popovici este dedicat personalității unui important duhovnic, fost stareț al mănăstirii Neamț, sfântul Paisie Velicikovschi. Fiind originar din Ucraina de azi, el a venit în Țările Românești în căutarea unor învățători și se oprește la Mănăstirea Poiana Mărului. Ulterior, pleacă la Muntele Atos, unde a stat timp de mai mulți ani. Împreună cu obștea numeroasă care se adună în jurul său, revine în țările românești, la mănăstirea Dragomirna, apoi la Neamț. Este un cunoscut duhovnic, traducător al scrierilor sfinților părinți, întemeietor al unei școli de traducere. Cunoscut ca și înnoitor al tradițiilor monahale, cuviosul Paisie Velicicovschi este căutat și de mirenii care veneau la el pentru sfaturi, recomandându-le tuturor, și monahilor și mirenilor,  practicarea rugăciunii lui Iisus, sau a rugăciunii minții. Sfântul Paisie Velicicovschi a devenit cunoscut în mai multe țări prin activitatea și învățăturile sale. (Menționăm, că sfântul este pomenit în ziua de 28 noiembrie, data plecării sale la cele veșnice.)

La pregătirea manuscrisului „Istoria Mănăstirilor Neamț și Secu” a participa și ieromonahul Dorimedont Bădărău de la Mănăstirea Zăbriceni, care a susținut o teză de doctorat despre arhimandritul Andronic Popovici.

Mai multe detalii puteți afla audiind emisiunea Memorial Basarabean, cu participarea istoricilor Ion Gumenâi și Teodor Candu, realizată de Alina Rusu.