Postul a funcționat doar 300 de zile, până pe tragica dată de 28 iunie 1940, când Basarabia este ocupată pe puterea sovietică, iar postul a fost preluat de noua conducere.

Crainicul Gheorghe Ogor, care a lucrat mulți ani în radio, a cunoscut mai multe persoane care au activat la Radio Basarabia, după 28 iunie 1940, până la retragerea armatei sovietice, când a fost dinamitată clădirea și antena radioului. În perioada studiilor la Moscova, Gheorghe Ogor l-a cunoscut, de asemenea pe crainicul rus, Victor Cijov, care a fost trimis după anexarea din 28 iunie 1940, la Chișinău:

“După 28 iunie 1940 postul Radio Basarabia a rămas intact. Administrația românească n-a luat nimic, în afară de câteva lămpi și carul de reportaje. Victor Cijov mi-a spus că postul Radio Basarabia era construit după ultimul cuvânt al tehnicii. Chiar și la Moscova, în 1973, nu erau condițiile atât de bune, cum erau la postul Radio Basarabia. Era studioul mare, unde veneau colectivele corale, colectivele de artiști amatori, de la diferite licee din Chișinău și prezentau concerte. Alături era masa regizorului, iar crainicul stătea într-un fel de cabinet din sticlă. Izolarea fonică era perfectă. De asemenea mi-a spus că era studio pentru știri. Un studio extraordinar, cu izolare, sunetul era aproape de sunetul natural. Plus la asta lucrătorii aveau condiții foarte bune - aveau dușuri. În jur era o grădină, foarte bine făcută, cu plante exotice...”, povestește Gheorghe Ogor.

Pe parcursul anilor, crainicul Gheorghe Ogor a fost coleg la postul național cu mai multe persoane care au activat în perioada de după 28 iunie 1940, la Radio Basarabia. Printre ei era inginerul Alexandru Botezatu, care a făcut facultatea de radiotehnică de la București. După anexare s-a întors acasă, apoi s-a angajat la radio Chișinău, sau comitetul național pentru radiodifuziune (cum s-a numit Radio Basarabia după ocupația sovietică), unde fusese anunțat un concurs. Apoi a fost înrolat în armata sovietică și după război a revenit radio.

Igor Rotaru, originar din Soroca, de asemenea  se reîntoarse de la studii din România și a participat  concursul anunțat, fiind angajat în calitate de crainic. Soarta a vrut însă ca el, la începutul războiului, să fie înrolat în Armata Română...

Vera Cărămănuță, care fusese crainică la  radioul din Tiraspol, venise împreună cu întreg colectivul la Chișinău, fiind aduși de “eliberatori”. Anume ea se refugiase, luând căruța radioului, acasă, în stânga Nistrului, odată cu începerea acțiunilor militare. Fiecare dintre ei a avut o soartă diferită, povestește Gheorghe Ogor:

“Inginerul Alexandru Botezatu a făcut facultatea de radiotehnică de la București. A făcut stagierea la postul de radio București. Cunoștea foarte bine tehnica. Când Basarabia a fost cedată, el a revenit la Chișinău și s-a angajat, pentru că s-a organizat un concurs la postul de radio Chișinău. Tot atunci au venit, in corpore, lucrătorii de la postul de radio de la Tiraspol. A venit Vera Cărămănuță, pe care am văzut-o și cu care am lucrat. A venit Nicolae Jolticov și Irina Jolticov, Ana Suhomlinova, pe care am auzit-o la radio. Probabil, crainicul de la Moscova, Victor Cijov, a fost trimis ca să organizeze postul de radio Chișinău, sau, cum se mai spunea pe atunci, comitetul de stat pentru radiodifuziune...

Precum spunea și el, dar cum își aminteau și alții, a apărut o problemă lingvistică. Cei de la Tiraspol au venit cu limba de acolo. Dar limba lor nu era înțeleasă de populația care vorbea limba română literară. A fost o perioadă de dualitate lingvistică, despre care menționa și Victor Cijov. Precum își  amintea și Igor Rotaru, până în toamnă, s-a vorbit mai mult limba literară română. Dar după aceea, probabil că la indicația Comitetului Central, s-a spus să fie vorbită limba moldovenească, așa cum se vorbea la Tiraspol... Pe doamna Vera Cărămănuță, cu care de obicei nu vorbeam despre asta, odată am îndrăznit și am întrebat-o, cum prezenta știrile la Tiraspol. Și ea mi-a spus: „Ian catați, ian catați, grăiește Tirișpolea! Înșepem slobozârea de sară!”. (Atenție, atenție! Începem ediția de seară a buletinul de știri). Dacă nu știi limba rusă, nu știi ce a vrut să spună...

Cei care s-au angajat recent și nu știau limba aceasta, la un moment dat li s-a făcut așa un instructaj, că dacă nu vorbiți așa, veți avea de-a face cu KGB-ul. Iar de KGB deja se știa. Dualitatea aceasta lingvistică a durat până toamna, iar după aceea s-a trecut la dialectul din stânga Nistrului. Era o doamnă, care se angajase odată cu ei, Capitolina, despre care îmi povestea Igor Rotaru. Ea vorbea o română impecabilă și a plecat, văzând condițiile impuse. Ceilalți au fost nevoiți să se conformeze ”.

Soarta crainicului Igor Rotaru, a fost cea mai dramatică dintre toți foștii angajații Radio Chișinău de după 28 iunie 1940, afirmă Gheorghe Ogor. Acesta a fost mobilizat în Armata Română, iar după sfârșitul războiului, reîntors la Chișinău, a fost luat de la gară și dus într-un gulag, în orașul Cita. Condițiile erau inumane, prizonierii erau duși la tăiat copaci, iar hrana era insuficientă. A fost salvat de Alexei Stârcea, care era deținut în același lagăr și care fusese numit responsabil pentru brigada artistică. Alexei Stârcea l-a luat pe Igor Rotaru în acel colectiv, spunându-i să compună versuri și să le recite. Hrana lor fiind ceva mai bună decât a celorlalți deținuți, au reușit să supraviețuiască, povestește, din spusele fostului coleg, Gheorghe Ogor.

Cum a fost minat sediul Radio Basarabia? Despre aceasta și alte detalii din viața foștilor colaboratori ai postului Radio Chișinău în perioada ocupației sovietice, aflați din interviul cu Gheorghe Ogor.