.La cea de-a cincea ediție a recitalului de poezie politică, care a avut genericul “Poezia și Războiul”, mai mulți condeieri au denunțat atrocitățile războiului. Ei au amintit ce poetul Alexei Mateevici, preot militar, participant la Primul Război Mondial, autorul poemului  „Limba noastră”, scris în 1917. Semnificativ e și faptul că evenimentul a avut loc în clădirea unde a învățat poetul, Seminarul Teologic, actualmente Secția Arte a Bibliotecii Naționale din Chișinău.

Poetul Nicolae Popa și-a amintit de tatăl său, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial, iar poeta Călina Trifan, al cărei frate a căzut în războiul din Afganistan a citit din poemele sale, unul dintre care se intitulează “Arta Războiului”. Ea consideră că: “Din două armate, într-un război câștigă cea care are mai multă blândețe”.

Jurnalista și poeta Zinaida Izbaș a evocat, de asemenea, memoria persoanelor care au participat la conflictul armat de pe Nistru, unde sângele unor tineri nevinovați a curs pe altarul dragoste de Țară. Așa cum s-a întâmplat cu Andrei Izbaș, care a ars în mașina blindată, împreună cu alți camarazi, lângă satul Gâsca. Zinaida Izbaș și-a amintit cum a fost împreună cu alți jurnaliști pe linia frontului:

„Odată, fiind cu jurnaliștii Rodica Mahu și cu Andrei Viziru, chiar ni s-a împușcat în față, la Gura Bâcului… Atunci am simțit cu adevărat ce este războiul. Nici nu ne așteptam, nici nu eram porniți la război, mergeam  la o școală în care s-a tras cu “Alazani”-ul și se deteriorase acoperișul, iar noi trebuia să facem un reportaj.

Senzația noastră este că, uneori parcă mai mult ne-ar durea războiul altora, decât ceea ce se întâmplă la noi. Și această senzație o aveam atunci când erau întrebați combatanții noștri – “Da cine v-a trimis acolo?” – de către cei de aici. Eu am scris proză despre Andrei Izbaș, care a ars într-o blindată, împreună cu încă trei camarazi la Gâsca. M-a marcat nu pentru că era Izbaș, nu suntem, sau poate om fi rude de departe, nu știu, era din satul Dancu, raionul Hâncești…

Cred că 2 martie 1992, când am avut primele jertfe, trebuie să ne doară și acum”…

Poeta Irina Nechit, moderatoarea evenimentului, a menționat că ideea unui recital de poezie politică a apărut în toamna anului 2019, ca reacție la evenimentele politice din Republica Moldova. „În cadrul primului recital am transmis un semnal către societate că nu ne resemnăm, nu permitem să fie atacată limba română în R. Moldova, nu acceptăm mascarada politică ce ne aruncă în urmă, în trecutul sovietic”, susține Irina Nechit.

În cadrul altei ediții a fost prezentată antologia de poezie politică poloneză, „Șcadronul Șondoroirilor”, tradusă de tânărul poet Teodor Ajder. Cel de-al treilea recital, cu genericul „Poezia revoltei” s-a desfășurat în preajma zilei de naștere a lui Eminescu, având ca motto versul poetului: „Și-n această sărăcie,/ te inspiră, cântă barde!”.