Apreciat pentru reflecțiile sale critice asupra memoriei colective, identității și traumelor istorice, Sindre Andersen este considerat un constructor de punți culturale între estul și vestul Europei. A învățat limba română după ce s-a îndrăgostit de istoria ideilor și istoria religiilor lui Mircea Eliade, studiind la Universitatea de la Oslo.

„Am mers la o școală de vară la Cluj, iar mai apoi am studiat jumătate de an limba română în cadrul unui curs în același oraș. În afara de aceasta am învățat limba română prin traduceri.  Am fost interesat de persoana lui Eliade și istoria lui despre cum a fost în timpul interbelic și poate în relație cu stânga și dreapta și cum să gândesc despre est și vest. Sensul lui legat de ce înseamnă să fii religios, asta m-a fascinat foarte mult”, a spus Sindre Andersen.

„Grădina de sticlă” este o carte despre limbă, despre viața unui om dar în același timp a unei țări, spune Sindre Andersen, care recunoaște că procesul de traducere al celui de al doilea volum,  a fost mai anevoios decât „Vara în care mama a avut ochii verzi”.

„Pentru cititorii norvegieni, care nu știu prea multe despre regimurile totalitare, este o carte fascinantă. Este despre o lume în care noi nu am trăit. Este povestea unei vieți dar și povestea unei țări. Despre totalitarism, societate nesigură și consecințele asupra vieții sociale . Este mult despre abuz sexual în romanul acesta, și despre părinți, adulți în care nu poți avea încredere. O societate în care nu poți avea încredere în nimeni. Poate doar în prieteni, surori și frați.

În limba română spuneți „ai mei”. Acest concept este interesant pentru mine, pentru că este dificil de tradus. Asta pentru că într-o societate ca în Norvegia sau alte state din Europa de vest, familia sau rudele nu sunt atât de importante, nu sunt un concept crucial pentru viața unui individ. Asta pentru că este posibil să ai încredere în autorități”, a spus traducătorul. 

În cele cinci zile pe care le-a petrecut în Republica Moldova a mers și în regiunea transnistreană, un ținut unde timpul pare că s-a oprit în loc, mărturisește Sindre.

În Republica Moldova s-a așteptat la o sensibilitate vizibilă mai profundă vizavi de războiul din Ucraina:  „Am întrebat pe cineva pe care l-am cunoscut aici cum e cu războiul aici. Și el mi-a spus că la început, acum trei ani a fost anxietate, dar mai apoi lucrurile s-au schimbat. Pentru mine e o atmosferă de vară, pozitivă, în Chișinău, dar poate că în realitate, e o atmosferă de pace în timpuri de război”.

Guvernul de la Oslo este un susținător ferm al Ucrainei, spune Sindre Andersen, potrivit căruia în Norvegia nu există forțe care să susțină direct Rusia și acțiunile sale în statul vecin.

„Partidul pentru Pace, o nouă formațiune pe scena politică norvegiană,  deși se poziționează împotriva războiului, vehiculează ideea că războiul este vina vestului, că NATO a provocat Rusia- se opune alocării de bani pentru Ucraina. Acest lucru înseamnă de fapt poziționarea de partea Moscovei”, explică Sindre Andersen.