Exponatele, unele datând de la 1800, în special costumele populare, precum și obiceiurile de altădată ale românilor din zona Neamț îi impresionează foarte mult pe turiștii străini care calcă pragul acestui muzeu, după cum povestește muzeografa Florentina Buzenschi, într-un interviu realizat de Ina Guțu.

”Muzeul este o clădire monument istoric care datează de la 1924 și era casa în care locuia directorul Școlii de Băieți nr.1, alături fiind această școală. Pentru introducerea în atmosfera rurală din zona noastră am reconstituit un interior de casă țărănească din Neamț. Turiștii străini sunt pur și simplu fascinați de tot ceea ce văd aici. Fără a fi patetică, i-am văzut plângând în muzeu. Nu am văzut niciun român plângând, dar ei sunt extrem de impresionați și apreciază foarte mult lucrul manual. Sunt fascinați de frumusețea portului popular românesc.”

Muzeul  are mai multe săli numite tematic - Primăvara, Vara și Toamna unde sunt expuse obiecte referitoare la activitățile și obiceiurile specifice din fiecare anotimp al anului.

Atmosfera vieții rurale de altădată din județul Neamț este redată prin fotografii semnate de Adolph Chevallier, unul din cei mai importanți fotografi ai primei jumătăți a secolului trecut, de al cărui nume se leagă atât istoria și tradiția satului românesc de pe Valea Bistriței cât și a orașului Piatra Neamț. Fotografiile, reprezentând o frescă vie a satului românesc de odinioară, redau obiceiuri de iarnă, ocupațiile țăranilor, portul popular, bisericile de lemn din județul Neamț. 

În colecția Muzeului de Etnografie se regăsesc circa 200 de clișee pe sticlă semnate de Adolph Chevallier care a sot fotograf al Casei Regale a României începând cu 1921.

Printre exponatele prețioase ale muzeului sunt și câteva scoarțe reprezentând cele trei zone etnografice ale județului Neamț,  printre care cea mai veche datând de la 1890.

”Două dintre covoare au culori vegetale, iar cel de-al treilea este colorat chimic. De altfel, de la sfârșitul secolului al XIX-lea au pătruns culorile chimice. Pe scoarța care datează din anul 1910 puteți observa ca simbol trandafirii, despre care se spune că au ajuns din stânga Prutului, ca motiv decorativ.” potrivit muzeografei Florentina Buzenschi.

Ea a ținut să transmit un mesaj de felicitare pentru românii basarabeni cu ocazia Zilei Limbii Române, marcată la 31 august pe ambele maluri ale Prutului: ”Le doresc să-și păstreze identitatea națională, să fie puternici și să își dea seama că dacă vor rămâne așa - se vor afirma, iar dacă vor trece de partea cealaltă vor fi doar o mică picătură într-o mare care nu este a lor. Dat fiind că suntem într-un muzeu de etnografie le urez colegilor mei ca astfel scoarța noastră românească și mărțișorul să ajungă în patrimonial UNESCO. Astfel ne mândrim cu ce este românește de aici ori de dincolo de Prut. La mulți ani!”