Nota informativă trimisă de ministrul de externe al URSS, Veaceslav Molotov, Guvernului Regal de la București, la 26 iunie 1940, sugera că Basarabia, care ar fi populată în principal de ucraineni, ar fi fost acaparată de la Uniunea Sovietică, de România, „folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei”.

Aceste argumente sunt, de fapt, niște falsuri, după cum a explicat istoricul Anatol Petrencu, în cadrul emisiunii „Maluri de Prut” de la Radio Chișinău.

„În primul rând, la 1918 nu exista Uniunea Sovietică. În al doilea rând, la 1918 Sfatul Țării, care era Parlamentul de atunci al Basarabiei, prin majoritate de voturi (deci a fost un vot democratic) a declarat Unirea Basarabiei cu România. În al treilea rând, în notă e scris că Basarabia era populată majoritar de ucraineni, ceea ce nu este adevărat. Aceasta notă a fost trimisă Guvernului Regal de la București”, a spus Petrencu.

Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27-28 iunie 1940. Printre cei doar șase membri din Consiliul de Coroană care s-au opus cedării Basarabiei, a fost istoricul Nicolae Iorga.

Ocupația sovietică a însemnat implementarea unor politici odioase de deznaționalizare și extirpare a populației băștinașe, spune Anatol Petrencu făcând trimitere la necesitatea stringentă de decomunizare a Rep. Moldova și rostirii adevărului istoric la nivel politic.

„Așa s-a întâmplat că sovieticii au promovat aici politici criminale față de populația neînarmată și pașnică și noi nu am avut încă o putere politică care să le condamne. Avem în Chișinău monumentul lui Kotovski, prezentat drept erou al războiului civil... În realitate a fost un elementar bandit. Avem ditamai monumentul lui Lazo, care în termenii actuali a fost un terorist, care stă acolo în sectorul Botanica. Fiecare monument de for public are un mesaj. În foarte multe centre raionale mai rămân încă multe monumente ale lui Lenin, ale așa-numitor eliberatori, tancuri și tunuri îndreptate împotriva Europei. Dacă noi vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, cum rămâne cu aceste vestigii ale trecutului stalinist de cucerire a Europei. Nu ar fi oare cazul de dus toate acestea într-un muzeu în aer liber? Și înțeleg că anumit inițiative în acest sens există deja”, a declarat istoricul.

Amintim că la 28 iunie 1940, Armata Roșie intră în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, pământuri românești la acea vreme, o consecință a împărțirii spațiilor de influență dintre sovietici și germani, prin semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și a Protocolului adițional secret, cu un an mai devreme, în 1939. Provincia, care a făcut parte 22 de ani din România Mare, este din nou ruptă, de această dată de Rusia bolșevică, în anul 1940, reprezentând sfârșitul  României Mari.