Autorul amintește că în Republica Moldova anilor 2017-2018 se conturau tot mai clar semnalele că autoritățile de la Chișinău tatonează terenul pentru o potențială dezghețare a ,,conflictului înghețat” deja de peste 27 de ani de la marginea Nistrului. „Astăzi, nu mai există nici un fel de incertitudine că lucrurile nu au rămas doar la stadiu de zvonuri și presupuneri – având scris negru pe alb declarațiile Președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, care a lansat la Conferința Internațională de Securitate de la Munchen din februarie 2019 – ,,Pachetul atotcuprinzător pentru Moldova”, susține Tatiana Cojocari. 

Ce presupune acest ,,pachet”? În conformitate cu declarațiile autorului acesta reprezintă ,,în exclusivitate un nou concept de politică externă al Republicii Moldova ” . Concept care am spune noi, pendulează în jurul obiectivului strategic cel mai important pentru I. Dodon – reglementarea conflictului transnistrean prin reintegrarea Transnistriei în componența teritorial-statală a Republicii Moldova.

Astfel, în timp ce politicienii de la Chișinău negociază în secret înțelegeri și coaliții de guvernare ca urmare a campaniei electorale din 24 februarie 2019, Igor Dodon așteaptă liniștit cu proiectul în buzunar să se limpezească apele, având siguranța că viitorul context politic al Republicii Moldova îi va fi favorabil pentru atingerea punctelor propuse în Plan:

• ,,Elaborarea pentru Republica Moldova a conceptului privind conținutul real al parteneriatului strategic cu Federația Rusă și UE pe principiul „și-și”, nu „ori – ori”;
• Parametrii coordonați ai modelului de reglementare a problemei transnistrene pentru discuțiile în cadrul formatului „5+2”: statutul regiunii transnistrene, mecanismul garanțiilor respective, Fondul internațional de dezvoltare post-conflictuală a Moldovei pentru următorii 10-15 ani;
• Conceptul recunoașterii internaționale a statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova”.

Citită prin grila conflictului transnistrean – miza de facto a acestui pachet, ecuația este simplă:

1. oferi garanții reale Federației Ruse că NATO nu se va extinde niciodată pe teritoriul Republicii Moldova, prin recunoașterea internațională a statutului de neutralitate permanent a țării;
2. totodată declari Federația Rusă unul din partenerii strategici majori ai statului alături de partenerii Europeni, astfel încât să joci și cu orgoliul ideologic al populației rusofone din Republica Moldova și Transnistria, dar și să închizi gura celeilalte jumătăți pro-europene, în așa fel încât să nu îți tai singur craca financiară de sub picioare a potențialilor bani europeni atât pentru afaceriștii moldoveni cât și cei transnistreni;
3. oferi pe tava de degustare partenerilor europeni un ,,aperitiv” de succes al reglementării conflictului transnistrean, care se poate transforma ulterior într-un ,,fel principal” aplicat conflictelor din vecinătate (a se citi Ucraina) și cum masa în oraș de obicei se achită cash sau card, le ceri partenerilor europeni să îți achite nota de plată, oferindu-ți un sprijin financiar consistent pentru crearea Fondului internațional de dezvoltare post-conflict a statului.

Termenul limită pentru avizarea internațională a pachetului, nici mai devreme nici mai târziu de toamna anului 2019. Termenul maxim de reintegrare a Transnistriei – anul 2022.

„Timpul cu siguranță nu este în favoarea președintelui Igor Dodon, acesta trebuie să acționeze prompt și în secret pentru a putea ține situația sub control. De ce? Pentru că de fapt, și președintele înțelege că acest pachet conține o bombă cu ceas – iar această bombă se numește cele două societăți profund dispersate după aproape trei decenii de conviețuire separată din care nu poți să plămădești peste noapte un tot întreg. Nici dacă ai vrea. Mai ales având exemplul eșuat al incluziunii sociale al populației găgăuze de pe teritoriul Republicii Moldova. Este Transnistria un caz mai simplu? Nicidecum. În ciuda faptului că autoritățile de la Chișinău încearcă să ne convingă opusul”, mai afirmat autoarea analizei. 

Citiți continuarea pe LARICS.RO.