Deși avem cele mai bune oportunități pentru reintegrarea regiunii transnistrene, nivelul instituțional de pregătire pentru acest lucru este unul foarte jos. Însă nu avem niciun obstacol  ca să ne pregătim de acest proces, spune Mihaela Șerpi, analista în domeniul drepturilor omului, autoarea Cărții albe privind reintegrarea educațională a regiunii transnistrene.

 „Din păcate nivelul nostru de pregătire este destul de jos și este regretabil acest lucru, pentru că suntem la 34 de ani de la instituirea ocupației militare ruse în regiune și nu am fost capabili în aceste trei decenii să elaborăm măcar o strategie de stat privind teritoriul ocupat și protejarea populației de acolo, care să ofere cel puțin niște direcții generale asupra a ceea ce ne dorim în privința regiunii transnistrene. De exemplu, Ucraina, din 2024 elaborează documente strategice, planuri de acțiuni, strategii sectoriale, diverse măsuri pentru populația din teritoriile temporar ocupate, în timp ce se luptă pentru independența și suveranitatea sa. Exemplul Ucrainei ne arată că este posibil acest lucru și în R. Moldova, pe malul drept al Nistrului, aici noi nu avem acel context de securitate extrem de problematic ca în Ucraina. Avem toate condițiile pentru a începe procesul de pregătire pentru reintegrare.

Una dintre cauzele principale pentru lipsa noastră de pregătire pentru reintegrare, pe lângă lipsa de prioritizare politică, pentru că într-adevăr ar fi bine să existe niște semnale de la nivelul cel mai înalt politic că este important și necesar să ne pregătim pentru reintegrare, avem deficiențe mari și în ceea ce privește capacitatea noastră instituțională de a pregăti acest proces.

Nu există niciun fel de obstacol, ca noi aici, pe malul drept al Nistrului, să punem toate probleme pe masă, să începem să discutăm aceste probleme și să încercăm să elaborăm unele politici sectoriale, spune Mihaela Șerpi.

Am stat pe loc 34 de ani. Nu mai putem motiva că nu avem control în stânga Nistrului, spune avocata Nicoleta Hriplivîi, autoarea Cărții Albe privind justiția și drepturile victimelor în contextul reintegrării.

„Când am început să întrebăm toate instituțiile, ministerele de resort, Ministerul de Justiție, fiindcă subiectul meu era primordial justiția, avem foarte multe probleme de justiție care urmează să fie discutate post reintegrare și în procesul de reintegrare, pe platforma ministerelor de resort, de linie, nu avem absolut niciun document și nici o platformă pe unde se discută problemele care țin  de justiție. Nici în Biroul de reintegrarea nu există un draft, un proiect de o politică publică care se adune toate aceste probleme. Și nici într-o altă instituție nu avem nicio politică publică. Deci, niciun minister nu are introdus în planurile lor de activitate dimensiunea reintegrării transnistrene... Dacă Ministerul Justiției are un plan de activitate anual, nu o să găsiți elementul reintegrării, subiectul, dimensiunea reintegrării, în acest plan. Sau Ministerul Sănătății, sau Ministerul Educației, sau alte ministere. Și dacă întrebați pe oricine, cine răspunde pentru reintegrare, toți vor arăta cu degetul la Biroul de Reintegrare. /.../ Deci, în final, avem un vid instituțional”, constată avocata Nicoleta Hriplivîi, care subliniază că acest lucru este foarte grav.

Cartea Albă privind justiția și drepturile victimelor, document care evaluează nivelul de pregătire instituțională a Republicii Moldova pentru gestionarea consecințelor încălcărilor drepturilor omului comise în regiunea transnistreană, relevă existența unor lacune importante în ceea ce privește mecanismele de protecție și sprijin pentru victime, cooperarea interinstituțională, documentarea abuzurilor și integrarea dimensiunii justiției în politicile de reintegrare.

Cartea Albă care analizează impactul celor peste trei decenii de izolare și control ideologic asupra sistemului educațional din regiunea transnistreană, evidențiază necesitatea unor politici publice orientate spre democratizarea și dezideologizarea educației, promovarea învățării limbii române, consolidarea unui spațiu civic și cultural comun și dezvoltarea unor mecanisme eficiente de coordonare instituțională pentru pregătirea reintegrării educaționale.