Mihai Eminescu reprezentă moștenirea noastră culturală, cu o încărcătură identitară de necontestat, spune actorul Vitale Rusu, de la Teatrul Național Mihai Eminescu, care ne-a povestit cum a descoperit creația poetului, în copilărie, îndrumat de mama sa:

„Prima mea cunoștință cu Eminescu a fost foarte stranie, fiindcă, având aproape cinci ani, m-am suit în podul casei, și acolo într-o ladă, am dat peste niște cărți. Erau cu niște litere pe care nu le cunoșteam, am coborât câteva cărți de acolo, și mama a spus „Pune-le acolo”, eram sub Uniunea Sovietică și nu aveam dreptul. Pe urmă mama mi-a deschis această taină a cărților. Erau amintirile lui Ion Creangă editate de când Creangă era în viață și un volum de poezii postume de Mihai Eminescu”, a spusVitale Rusu.

Mihai Eminescu a fost și un publicist care și-a exprimat convingerile politice ferm și persuasiv cu riscul de a deranja pe mulți potentați ai vremii, a subliniat jurnalistul Nicolae Roibu.

„Pentru noi, publicistica lui Eminescu este foarte importantă. După perioada Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională, tot mai multă lume, tot mai multă intelectualitate, tot mai mult tineret este orientat spre publicistica lui Eminescu. Pentru că a cunoaște bine publicistica lui Eminescu înseamnă a cunoaște istoria noastră, cine suntem și cum ar trebui să fim”, a declarat Nicolae Roibu.

Mihai Eminescu a murit în dimineața zilei de 15 iunie 1889, la sanatoriul Caritatea al doctorului Șuțu. În acea zi, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: „Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienați, de o embolie. Luceafărul poeziei românești, poetul nepereche…”.

Scriitoarea și criticul literar, Maria Pilchin, a deplâns ignoranța societății față de omul de creație.

„Nu știu, să spun așa detectivist, să fiu un criminalist literar, Eminescu a fost omorât mai degrabă de acea ignoranță cu care este tratat de obicei un om de cultură, un poet, un creator. Este acea ignoranță care vine dinspre societate, nu neapărat din rea voință, din neatenție. Și felul în care Eminescu și-a trăit ultimii ani, și boala lui, mă fac să cred că până la urmă Creatorul rămâne singur în fața creației sale, în fața lui Dumnezeu”, a declarat Maria Pilchin.