În Marea Britanie protestele sunt îndreptate și împotriva unor statui care glorifică memoria unor britanici, foști stâpâni și comercianți cu sclavi. Pentru a înțelege mai bine cum se simte în aceste zile o persoană de culoare, Ina Guțu a stat de vorbă cu Opoku Opare, director de programe în cadrul Hospital Radio Bedford (radio finanțat de sistemul de sănătate din Marea Britanie), jurnalist freelance pentru RFI, BBC, Vocea Americii dar și diferite posturi de radio din Africa.

Radio Chișinău: Pentru început, te rugăm să ne împărtășești câteva lucruri despre tine.

Opoku Opare: M-am născut în Franța.  La vârsta de 5 ani părinții mei, originari din Ghana, au decis să revenim în această țară. Am crescut mai mult în campusurile univeristare pentru că tatăl meu a fost profesor universitar și decan al Facultății de Educație al Universității ”Cape Cost”. Am revenit în Franța pentru a merge la facultate, unde am studiat jurnalism radio. Sunt al șaselea copil într-o familie cu șapte surori și un singur frate pe care îi iubesc foarte mult. În cultura ghaneză familia este absolut totul. Oamenii sunt destul de religioși așa încât, după Dumnezeu, următoarea valoare în care cred este familia. M-am născut în Franța, dar cea mai mare parte a vieții am trăit-o în Ghana sau diferite părți ale Africii. Când am ajuns la facultate în Paris colegii mă întrebau de unde vin și eu le spuneam că m-am născut în Paris. Ei însă continuau insistent să mă întrebe totuși din ce parte a Africii sunt originar. Atunci am încetat să mai spun că sunt francez,  și sincer nu mă consider francez, mă simt și sunt african.

Radio Chișinău: care sunt cele mai importante lucruri prin care Ghana se face cunoscută pe plan internațional?  În condițiile în care, în vocabularul uzual al multora, Africa se identifică cu foametea, cu sărăcia, cu malnutriția...

Opoku Opare: Este o rușine că lumea vede Africa în acest fel. Este doar o înțelegere greșită, un stereotip. Din păcate, oamenii nu pot fi blamați pentru că și-au format această imagine. Asta e ceea ce știu și văd la televizor. Nu am să susțin totuși că nu există sărăcie și foamete în anumite părți ale Africii, asta ar însemna să mint. Dar pot ă vă spun cu siguranță că există mult mai mulți oameni care dorm pe străzile din Londra decât pe străzile din Accra, capitala Ghanei sau Lagos, capitala comercială a Nigeriei.

Radio Chișinău: Care sunt frumusețile Ghanei?

Opoku Opare: Cultura ei este uimitoare. Cele 28 de milioane de oameni, care formează populația țării, vorbesc în 56 de limbi. De la un sat la altul, e o adevărată diversitate culturală în materie de tradiții, dar oamenii sunt interconectați într-un tot întreg armonios. Ghanezii sunt de departe cel mai primitor popor din lume și cel mai tolerant din punct de vedere religios. Oamenii se căstoresc între ei, indieni cu musulmani, musulmani cu creștini și fiecare este fericit. Când britaniicii au mers în Africa pentru a coloniza teritorii, ajungând pe aceste meleaguri au numit acest teritoriu ”Coasta de Aur” pentru că era și este bogat în aur.

Radio Chișinău: Ajungând la protestele anti-rasism, izbucnite în ultima perioadă, cum e să faci parte din comunitatea persoanelor de culoare în aceste zile în Marea Britanie? Personal, simți că cei de culoare sunt în continuare tratați inegal?

Opoku Opare: Cu siguranță. În Marea Britanie, de exemplu, rasismul este subtil. Nu aș pune în aceeași oală pe toți britanicii, condamnandu-i și catalogându-i ca fiind rasiști, nicidecum. Cea mai mare parte a populației britanice este binevoitoare. În această țară este prevalent rasismul instituțional, dar este,  în același timp, și foarte subtil. Sistemul în sine este inegal,  biasat, favorizând albii. Ca exemplu, doi studenți, Opoku Opare și John Smith, absolvenți a aceleași unversități, când merg să se angajeze, cea mai mare probabilitate este ca John Smith să fie acceptat iar Opoku Opare refuzat. Nu pentru că nu are calificare, ci pentru că așa e sistemul, John Smith trebuie să fie acceptat primul. Rădăcinile acestui sistem nesănătos merg secole în urmă în perioada sclavismului, colonialismului, neo-colonialismului și continuă în zilele noastre. De asemenea, probabilitatea ca în același interval de timp  eu să fiu oprit și verificat de poliție este de patru, cinci ori mai mare, în comparație cu tine, doar din cauza culorii pielii mele. Este un lucru foarte trist că în Secolul al XXI-lea, într-o țară ca Marea Britanie, să fii persecutat doar din cauza culorii pielii tale.

Principala formă de rasism în Marea Britanie a zilelor noastre este rasismul instituțional. A doua formă de rasism este cel prezend în sistemul judiciar. Un asiatic sau o persoană de culoare va sta după gratii o perioadă mult mai lungă față de un alb, pentru acceași crimă comisă. Mai sunt și alte forme de rasism întâlnite în această țară care nu pot fi însă identificate foarte clar pentru că se produc foarte subtil.

Radio Chișinău: Protestele pornite în Statele Unite, după moartea lui George Floyd, au inspirat mișcări similare și în Marea Britanie. Aici s-au soldat chiar, în orașul Bristol, cu doborârea și aruncarea în apă a statuii unui negustor de sclavi. În prezent în spațiul public a reînceput o dezbatere în jurul coborârii statuii lui Cecil Rhodes situată în fața unei clădiri a Universității din Oxford. Ce părere ai despre ceea ce se întâmplă?

Opoku Opare: Pe de o parte aceste statuii reprezintă istoria Marii Britanii în ansamblul ei, dar, în același timp, sunt simbolul rasismului și răutății acestor oameni.  Dacă ar fi să îmi spun părerea, probabil că nu ar trebui să le doboare, însă poziționate acolo sunt ca o palmă pe obrazul populației oprimate. Ele spun povestea colonialismului, sclaviei, răutății unor oameni, amintind zilnic prin ce au trecut strămoșii tăi, și ce, în continuare, ți se întâmplă și ție.

În ceea ce privește protestele și această agitație care se produce în aceste zile în rândul populației de culoare,  să fie clar, nu tolerez violențele și condamn acțiunile care conduc la rănirea de persoane, dar este foarte evident că atunci când oprimi o anumită categorie de oameni, îi pui la zid pentru mai bine de 400 de ani,  îi strămuți de pe pământul lor și de la rădăcinile lor, le iei religia, limba și chiar numele, îi forțezi să muncească pentru tine pe gratis pe parcursul a  sute de ani, îți aduni bogății pe spatele și sudoarea frunții acestor oameni, iar după toată această perioadă, când sclavia a fost abolită, tu ca stăpân și comerciant de sclavi primești compensații de la stat pentru pierderile suferite, iar ca sclav nu ți se acordă nimic, după care nimic nu se întâmplă... istoria continuă,  mergi din nou în Africa și îi colonizezi, aduci bogățiile din Africa în propria ta țară, pe cei strămutațideja aici, continui să îi oprimi și nu le oferi oportunități egale, îi oprești și îi verifici doar din cauza culorii pielii lor și îi ucizi, îi împingi atât de mult către zid, încât într-o zi se produce o explozie. Asta cred că s-a întâmplat acum. Și nu vorbesc în calitate de persoană de culoare, ci ca o ființă umană. Soluția este una  simplă:  crează oportunități egale indiferent de culoarea pielii.

Radio Chișinău: Ca rezultat și reacție la mișcarea ”Black Lives Matter” (Trad. Viața celor de culoare contează)o serie de televiziuni și-au scos din grilă programe, ca de exemplu filmul ”Pe aripile vântului” a fost scos de pe platforma HBO, dar și alte programe TV și radio care au conținut cu referire la sclavie nu se mai regăsesc în grilă, influențează cumva starea de lucruri aceste decizii?  Ajută în vreun fel?

Opoku Opare: Interzicerea acestor filme nu  face ca problema să dispară dar este începutul a ceva pozitiv, un mic pas pentru a face ca lucurile să fie mai bune, copiii noștri să nu privească aceste filme și să devină viitorii rasiști în raport cu oamenii de rase diferite. Ține-ți minte, nimeni nu se naște rasist, el devine așa pentru că este educat în acest fel. Cel mai bun prieten al meu, Jojo, jumătate britanic, jumătate ucrainean, este  blond cu ochi albaștri. Când mă întâlnesc cu el nu mă vede prin prisma culorii pielii pe care o am, mă vede ca o ființă umană. Pentru că el a fost educat să vadă așa oamenii, așa a fost învățat de părinții lui, că toți oamenii sunt la fel. Există însă părinți care le spun propriilor copii să nu se joace cu copiii de culoare pentru că sunt răi. Așa se învață rasismul.

Revenind la întrebarea cu scoaterea și interzicerea filmelor. Dacă aceste filme sau programe urmează și rănesc o anumită categorie de oameni, atunci cred că nu ar trebui să fie difuzate.

Vă mulțumim!