Astfel, proporția bărbaților care consideră că au o stare de sănătate „bună sau foarte bună” (56,2%) este semnificativ mai mare în comparație cu cea a femeilor (48,8%). Populația din mediul urban declară semnificativ mai frecvent o stare de sănătate „bună sau foarte bună” (57,1%), în comparație cu populația din mediul rural (49,6%). În același timp, populația din mediul rural declară mai frecvent o stare de sănătate „rea sau foarte rea” (10,6%), în comparație cu populația din mediul urban (7,8%). Odată cu înaintarea în vârstă, ponderea persoanelor care consideră că starea lor de sănătate este „bună sau foarte bună” scade, iar cea a persoanelor care se declară cu o stare de sănătate „rea sau foarte rea” crește.

Conform distribuției geografice, populația din municipiul Chișinău consideră semnificativ mai frecvent că starea sa de sănătate este „bună sau foarte bună” (62,4%), în timp ce în regiunea de nord, unde populația este mai îmbătrânită în comparație cu celelalte regiuni, ponderea persoanelor care își percep starea de sănătate ca fiind „bună sau foarte bună” este mult mai mică (44,7%). O discrepanță semnificativă se atestă și în funcție de nivelul de studii. Șase din zece persoane cu studii superioare (62,7%) se percep într-o stare de sănătate „bună sau foarte bună” în comparație cu mai puțin de una din cinci persoane cu studii primare (48,1%) sau studii secundare profesionale (47,5%).

Persoanele angajate în câmpul muncii declară mai frecvent o stare de sănătate „bună sau foarte bună”. Nivelul de venit este un factor important în percepția stării de sănătate. Aproape două treimi dintre persoanele cele mai înstărite (63,6%) consideră că starea lor de sănătate este „bună sau foarte bună” în comparație cu doar o treime dintre persoanele cele mai sărace (33,4%).

În altă ordine de idei, aproape jumătate din populație (47,2%) se consideră „foarte fericită sau oarecum fericită”, fără diferențe în funcție de sex. Cele mai fericite sunt persoanele din municipiul Chișinău, în timp ce în regiunea de centru se atestă cea mai scăzută cotă a persoanelor „foarte fericite sau oarecum fericite”. Starea pozitivă de fericire este percepută mult mai frecvent de către persoanele cu studii superioare, în comparație cu persoanele cu niveluri de studii mai joase. Fericirea depinde de ocupație, starea familială sau venituri.

Circa 3% din populație a declarat un grad sever de singurătate, fără diferențe semnificative în funcție de sex și mediul de reședință. Gradul sever de singurătate raportat în cadrul cercetării crește odată cu înaintarea în vârstă, afectând circa una din zece persoane în grupa celor mai vârstnici.

Fiecare a opta persoană – 11,9%, a raportat că a trecut prin stări depresive în ultima săptămână, cu o discrepanță nesemnificativă între cele două medii de reședință (11,4% în mediul urban și 12,2% în mediul rural). Discrepanța în funcție de sexe este caracteristică pentru toate grupele de vârstă, într-o proporție mai mare la femei în comparație cu bărbații. În studiu se constată că asistența medicală și socială adecvată ar putea reduce riscul depresiei.