Planul prevede crearea unui nou statut de viză, care le va permite, în teorie, imigranților cu calificări inferioare celor cerute în mod obișnuit pentru a veni să muncească în Japonia.

Candidații vor trebui totuși să întrunească anumite condiții, printre care aceea de a avea cunoștințe de limbă japoneză care să le permită ''să nu se confrunte cu handicapuri în viața cotidiană''.

Agricultura, comerțul cu amănuntul, construcțiile, îngrijirea persoanelor vârstnice sau copiilor duc lipsă de forță de muncă, japonezii fiind reticenți să se angajeze din cauza condițiilor dificile de lucru și a salariilor neatractive.

Mediul de afaceri, de care premierul Shinzo Abe este apropiat, pledează de mai mult timp pentru deschiderea porților pentru forța de muncă străină, dar guvernul trebuie să manevreze cu prudență pentru a nu provoca nemulțumirea naționaliștilor, care sunt și principalul sprijin popular al Partidului Liberal-Democrat (PLD), aflat la guvernare.

De altfel, autoritățile au avut grijă să precizeze că nu este vorba despre o deschidere spre o imigrație masivă.

Programe anterioare de primire a unui număr limitat de imigranți, pentru o durată determinată și în vederea formării lor înainte de revenirea în țara de origine, au fost criticate pentru că au servit drept cadru pentru exploatarea mâinii de lucru ieftine.

Potrivit statisticilor oficiale, în Japonia existau, în 2017, 1,28 milioane de lucrători străini, într-o populație de 128 milioane de locuitori.

Peste o treime dintre acești străini (459.000) sunt soți sau soții ale unor cetățeni japonezi, sud-coreeni aflați de multă vreme în Japonia, dar care și-au păstrat cetățenia, sau descendenți ai unor japonezi care au emigrat.

Acestora li se adaugă 259.000 de studenți, 238.412 de persoane cu calificare înaltă și 257.800 care beneficiază de un statut de formare profesională.