În Convenția de la Paris din 1858, susținută de Marile Puteri, se adopta dreptul Principatelor la autonomia sub suzeranitatea acestora, organizarea și modernizarea statului prin separarea puterilor de stat și elaborarea legilor de interes comun. Totodată, adoptarea documentului a conferit mai multe drepturi de vot, iar în 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei și al Țării Românești: 

„În aceste solicitări se sublinia că nu se cerea ceva nou, ci doar restabilirea drepturilor celor acordate  lor de Poarta Otomană prin așa numitele Capitulații în epoca fanariotă. Și tocmai pentru că aceste drepturi le-au fost încălcate mai ales după instituirea Regimului Fanariot, românii au solicitat încă din a doua jumătate secolului al XVIII-lea protecția sau garanția Marilor Puteri”, a comunicat istoricul Gheorghe Cojocaru.

Mica Unire este rezultatul coeziunii Marilor Puteri și a contribuit la formarea unui front comun împotriva Imperiului Rus, dar și a Porții Otomane:

„Românii au valorificat șansa istorică ce s-a ivit în acel context internațional de după Războiul Crimeii, realizând Mica Unire și contribuind printre primii la promovarea unor principii pe care avea să se reașeze Europa în acel secol al naționalităților. Au reușit totodată să evite tulburarea dramatică a vechiului echilibru de puteri al ordinii de la Viena, înscriind națiunea română pe coordonatele emancipării naționale a popoarelor și făurindu-și de acum înainte propriul destin în sânul civilizației europene”, a subliniat istoricul.

Evenimentul cu genericul „Uniți prin istorie: la 24 ianuarie consemnăm 165 de ani de la Unirea Principatelor Române”, a fost organizat de către Academia de Științe a Moldovei în colaborare cu Academia Română.