Ploile neregulate, temperaturile mari din timpul verii, dar și deturnările abuzive ale cursurilor de apă au exploatat excesiv acest lac cu apă dulce, situat la 200 de metri sub nivelul mării.

Lacul Tiberiada a servit timp de decenii drept rezervor de apă dulce pentru statul israelian.

În prezent, Israelul vrea să inverseze tendința de secare alimentând cu apă acest lac legendar prin intermediul unei rețele complexe de canale, tuneluri și stații de pompare construite în anii 1960.

Temperatura locală a crescut cu 2 grade în ultimii 20 de ani

Potrivit lui Noam Halfon, cercetător la serviciul de meteorologie israelian, temperaturile locale au crescut cu 2 grade Celsius pe parcursul ultimelor două decenii, cu vârfuri termice înregistrate în timpul episoadelor de secetă din perioada 2014-2018, ceea ce a dus la un risc de secare pentru Marea Galileei.

„Anumite modele de previzionare arată că vom avea mai puține precipitații în general, cu o scădere cuprinsă între 10% și 15% începând din a doua jumătate a secolului al XXI-lea”, a precizat Noam Halfon.

O presiune suplimentară: populația se dublează la fiecare 30 de ani 

Boomul demografic crește, de altfel, presiunea pe acest lac de importanță strategică. „Populația se dublează la fiecare 30 de ani. Fără acest proiect (de umplere a lacului), situația ar fi îngrozitoare”, a adăugat cercetătorul israelian.

În regiunea dealurilor înverzite din nordul Israelului, muncitorii locali sapă șanțuri pentru a acoperi kilometri întregi de țevi de canalizare care vor face legătura între uriașele uzine de desalinizare și Marea Galileei.

„Imediat după ce apa va circula în rețeaua de canalizare, aducând surplusul de apă produs de uzinele de desalinizare din centrul țării, vom putea să ridicăm nivelul apei în Marea Galileei, care va deveni un rezervor operațional”, a declarat Ziv Cohen, inginer la compania israeliană Mekorot și coordonator al unei părți din aceste lucrări.

De la deficit la surplus de apă, în 15 ani

Proiectul dispune de un buget de 1 miliard de șekeli (290 de milioane de euro) și va permite până la sfârșitul anului 2022 inversarea tendinței de secare, precum și readucerea la viață a acestui rezervor ce era în trecut natural.

Însă, pentru a ajunge la acest rezultat, statul israelian a trebuit să investească masiv în ultimii ani în tehnologii de desalinizare, dobândind astfel o expertiză promovată intens, în condițiile în care Israelul a început să își normalizeze relațiile cu țările arabe din această regiune, confruntate la rândul lor cu aceeași problemă privind accesul la apă potabilă.

„În decurs de 15 ani, Israel a evoluat de la o țară cu deficit de apă la o țară în care această resursă există din abundență, ceea ce este fenomenal”, a declarat David Muhlgay, CEO-ul companiei Omis Water, care exploatează uzina de desalinizare din Hadera.

Uzina de la Marea Mediterană are nevoie de o cantitate colosală de energie

Acea uzină gigantică transformă astăzi 137 de milioane de metri cubi de apă sărată în apă potabilă în fiecare an - 16% din cantitatea totală de apă potabilă din țară - și poate să producă până la 160 de milioane de metri cubi pe an, a subliniat David Muhlgay.

Dar pentru desalinizarea apei de mare, uzina construită pe țărmul Mării Mediterane are nevoie de o cantitate colosală de energie. Și întrucât producția hidroelectrică și cea nucleară din Israel nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea internă, Israelul contează pe centrale electrice pe cărbune și pe gaze naturale, precum cele situate la mică distanță de uzina de desalinizare.

„La ora actuală, nu pot să mă aprovizionez cu energie regenerabilă”, a precizat David Muhlgay, conștient de contradicțiile generate de adaptarea la criza climatică printr-o desalinizare bazată pe o mare intensitate energetică.

Pace prin intermediul apei

Cu toate acestea, expertiza israeliană în domeniul desalinizării este foarte apreciată și favorizează apropieri între țările din regiune, așa cum s-a întâmplat după anul 2020, când Israelul și-a normalizat relațiile diplomatice cu Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc.

Uzina condusă de David Muhlgay a primit vizita unei delegații din Maroc, iar grupul care deține compania ce exploatează uzina, IDE, l-a trimis pe vicepreședintele său într-o vizită în Emiratele Arabe Unite.

„Toată lumea se confruntă cu o penurie de apă și, atunci, favorizarea accesului la apă poate să permită rezolvarea unor probleme”, a adăugat CEO-ul israelian.

Israelul conrolează principalele resurse de apă din Cisiordania. Palestinienii sunt nemulțumiți

Inovația israeliană nu a reușit însă să atenueze deocamdată conflictul israeliano-palestinian, care abordează și el împărțirea resurselor de apă, a precizat Ayman Rabi, directorul executiv al Palestinian Hydrology Group, un ONG care se ocupă de această chestiune.

Israelul controlează principalele resurse de apă din Cisiordania, teritoriu palestinian situat lângă Marea Galileei.

Conform Acordurilor de pace de la Oslo semnate în anii 1990, Israel vinde apă palestinienilor, însă distribuția apei nu a urmat ritmul înregistrat de creșterea demografică locală.

Pentru a face față acestei situații, palestinienii au început să planteze culturi agricole care necesită mai puțină apă și depun eforturi pentru captarea și reutilizarea apei de ploaie.

„În aceste condiții, da, bineînțeles că ei (israelienii, n.r.) se prezintă ca exportatori de apă, dar eu nu cred că acest lucru va avea un impact asupra palestinienilor”, a adăugat Ayman Rabi.