În timpul războiului de la Nistru din 1992 la Tighina au avut loc cele mai violente confruntări între trupele moldovene și separatiștii transnistreni. Pe 19 iunie, are loc un atac al gardiștilor și cazacilor transnistreni asupra poliției moldovenești din Tighina. Polițiștii reușesc să se mențină pe poziții, iar noaptea târziu în ajutor le vin alte detașamente de polițiști și voluntari de la Varnița.

În dimineața de 20 iunie, orașul era în cea mai mare parte sub controlul trupelor moldovene. Tancuri ale Armatei a 14-a a Federației Ruse au încercat să forțeze podul dinspre Tiraspol spre Tighina, dar sunt oprite de forțele moldovene.

Încep cele mai sângeroase lupte de pe întreaga durată a războiului de pe Nistru. Timp de două zile, pe 20 și 21 iunie, asupra Tighinei se trage cu armament greu. Concomitent sunt atacate localitățile Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița.

Războiul de la Nistru din 1992 a fost un război nedeclarat declanșat de Federația Rusă, pentru care tânărul stat Rep. Moldova nu era pregătit, apreciază Ion Iovcev în cadrul emisiunii „Maluri de Prut” de la Radio Chișinău. Rusia a recunoscut neoficial faptul că a fost implicată în acest război, prin actul de încetare a focului, semnat de fostul președinte al Federației Ruse, Boris  Elțîn, și fostul președinte al Rep. Moldova, Mircea Snegur, a spus Ion Iovcev.

Fostul director al Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol povestește că evenimentele tragice din 19 iunie 1992 l-au  surprins chiar la Tighina, amintind-și cum sute de oameni plecau cu mașinile, se evacuau din oraș, exact cum se întâmplă astăzi în Ucraina.

„19 iunie este o zi foarte tragică pentru populația din Rep. Moldova, din Basarabia. La 19 iunie a fost începutul războiului din partea Federației Ruse asupra tânărului stat Rep. Moldova. Era ceva strașnic, orașul Tiraspol era plin de mercenari, de militari, îmbrăcați în haine cazacești, veniți aiurea din toată fosta Uniune Sovietică, din Rusia, din Ucraina, puteai urca în troleibuz să vezi oameni cu grenade la brâu, cu arme automate pe umăr, se comportau foarte urât”,  a spus Ion Iovcev.

În timpul războiului de la Nistru, Olesea Roibu avea doar 10 ani, dar își amintește foarte bine ziua în care au început cele mai crâncene lupte de la Tighina.

„În 1992, veneam de la bunei cu trenul, circula trenul Basarabeasca-Bender, noi coboram la Bender-2, și de acolo aveam de mers vreo 2-3 kilometri. Pe 19 iunie, am coborât cu mama și tăticu venea și ne întâlnea la tren. Exact în perioada aceea când s-au început luptele acelea pe Nistru anume în zona aceea... Noi am coborât din tren și când am ajuns la locul unde era tancul, stătea un om cu niște sticle de bere jos și-mi amintesc că tăticu i-a zis mamei: „Se-începe”. Și cum am ajuns în casă, într-adevăr au început sirenele... Noi am stat în casă câteva zile, îmi amintesc foarte bine, aveam o geantă pregătită... Când tăticu a ieșit și a mers la muncă, și-a dat seama în ce pericol eram noi. Din cartierul nostru din patru blocuri câte erau atunci, practic toată lumea plecase. După casa noastră e un câmp, am văzut locuri în care au explodat obuze”, a spus Olesea Roibu.

În urma luptelor de la Tighina, peste 200 de militari și civili au murit, 300 au fost răniți, iar peste o sută de mii de oameni au fost nevoiți să se refugieze, atacurile determinând un exod în masă al populației civile din zona de conflict.