Debutul literar al lui Ion Creangă a avut loc în 1875, în revista "Convorbiri literare", cu "Soacra cu trei nurori", după ce îl cunoscuse, în 1874, pe Mihai Eminescu, cel care care l-a introdus la Junimea. Aici a apărut, în scurt timp, și "Capra cu trei iezi". Până în 1878, au fost publicate și celelalte povești, citite toate în cenaclul Junimea, "unde autorul era gustat pentru anecdotele corosive, spuse 'pe ulița mare'", arată volumul "Istoria Literaturii Române", Ed. Minerva, 1982.

În "Convorbiri literare" au apărut și: "Inul și cămeșa", "Poveste", "Păcală", "Acul și barosul", "Ursul păcălit de vulpe".

"Amintiri din copilărie", opera sa capitală, a apărut tot în "Convorbiri literare": primele două părți în 1881, iar a treia, în 1882. Partea a IV-a a "Amintirilor din copilărie", citită de Creangă în cercul literar al poetului N. Beldiceanu, din Iași, a fost tipărită postum, în 1892.

În "Convorbiri literare" au apărut și basmele "Punguța cu doi bani", "Dănilă Prepeleac" și "Povestea Porcului" (1876). În 1877 a publicat în revistă povestirea "Moș Nichifor Coțcariul", care în același an a apărut și în broșură, "Povestea lui Stan Pățitul", "Povestea lui Harap-Alb" și "Fata babei și fata moșneagului".

În primul volum postum sunt publicate poveștile. Culese din gura poporului de către Creangă, care crescuse în mijlocul lumii de la sat, ele au un farmec deosebit, au expresii, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în ''Ivan Turbincă''. În aceasta din urmă se regăsește tema dintr-o povestire a lui Costache Negruzzi - Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" descoperim o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători".

Scrise în aceeași perioadă cu celelalte, ''Moș Ion Roată'', ''Moș Ion Roată și Vodă Cuza'' etc. au apărut în alte publicații. Opera sa capitală, ''Amintiri din copilărie'' - considerată ''primul roman al copilăriei țărănești'' din literatura română -, apare în aceeași revistă. Primele două părți în 1881, iar a treia în 1882, partea a patra a ''Amintirilor'' (1888), citită de autor în cadrul Cercului Literar fondat de Neculai Beldiceanu, fiind publicată postum în ''Scrierile lui Ion Creangă'', II, 1892.

''Amintiri din copilărie'' reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă, care i-a conferit reputația de mare prozator. ''Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire'', scrie Creangă în "Amintiri din copilărie". Felul meșteșugit în care Creangă și-a construit frazele, modul în care scoate la iveală multe regionalisme de o expresivitate deosebită, vioiciunea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil fac din "Amintirile" lui Creangă una dintre cele mai însemnate opere ale literaturii române.

sursa: AGERPRES