„A trecut vremea când omul era măsura tuturor lucrurilor. Omul dacă este scop – devine personalitate, dacă este instrument – devine persoană. Și lumea s-a transformat în persoane, omul a devenit doar forță de producție. Aceeași treabă o urmează artistul ca om, artistul nu mai este propovăduitor laic când se considera ecranul și scena altare laice. Eu am teoria că ceea ce nu poate să se spună în biserică, nu se poate spune nici pe scenă, nici pe ecran, decât într-o formă reîntrupată artistic, asta înseamnă viața, opera de artă – viață întrupată artistic în imagini sau în cuvinte. Și artistul, care din propovăduitor laic care vorbea odată despre jertfa pentru creație, cine mai știe ce e aia, a devenit un instrument de divertisment. Tot ceea ce se face pe linie culturală este divertisment. Acolo unde se văd și artiști cu profunzime, lumea caută imediat acele opere pentru că au adevăr de viață. (...) Este o lume care ne influențează, sau după cum spunea un filosof german, ne jecmănește de sensul vieții. Și atunci, sensul vieții, dacă îl pierzi, izbucnește în altă parte. Și izbucnește într-un fel de anti-spirit, omul devine mai apucat, mai pornit pentru demonstrații, mai confuz, mai isteric și mai îndoctrinat. Și aceste lucruri creează rebuturi culturale și discuții filosofice fără folos. Este foarte interesantă această modificare a spiritului sfânt care a devenit „nesfânt”. Vedeți cum se manifestă, chiar și în filme, în teatru, ne regăsim în plăceri. (...) Asta este noua manifestare a spiritului omului: în plăceri, în sexualitate, în iubirea pentru putere și resentiment, care este cel mai periculos. Resentimentul golește valorile de valoare și le umple de non-valoare. Uitați cum s-a schimbat  lumea. Eu am spus de foarte mulți ani că lumea v-a pierde un lucru important: gândirea logică. S-a pierdut gândirea logică. Aproape nimic nu mai este logic, nici ce se întâmplă în Ucraina, nici ce se întâmplă în lume nu mai este logic, pentru că trăim într-o lume a speculațiilor. Într-o lume a înșelăciunii. Pe tot pământul, omul nu mai are răspundere a cuvântului pe care-l spun, și artistul nu mai are răspundere a chipului pe care-l înfățișează.”, a transmis Dorel Vișan.

Marele actor a mai spus că teatrul și filmul sunt niște dialoguri care au menirea deșteptării majorității, iar în cazul acesta, în care nu există aceste produse au mai mult efect negativ decât pozitiv asupra colectivității: „Dvs. sunteți mulți mai tineri, nu aveți suficiente puncte de sprijin în viață, iar cinematograful este în mare suferință peste tot în lume. (...) Artistul este legat de conexiunea divină, fără această conexiune, totul devine absurd. Sufletul care nu este conectat la sursă divină este esență în sine, adică  - nimic. Omul fără Dumnezeu este nimic. Și eu fac această propagandă a credinței nu din habotnicie, ci din faptul că toate relele și necazurile pe care le avem se trag din două izvoare: odată că am întors spatele principiului divin și a doua că am încălcat legile care au fost lăsate pentru armonia Universului. Și astea se întorc înapoi. În spatele lor e întunericul, boala, singurătatea, bătrânețea, suferința și moartea. Vedeți, nu trebuie decât să vă uitați în jurul Dvs. Nu se întâmplă nimic dacă îți pierzi credința, numai că îți pierzi și demnitatea morală. Și aici este problema producțiilor cinematografice și a teatrului de actualitate.”

Dorel Vișan s-a născut la data de 25 iunie 1937 în satul Tăușeni, județul Cluj. A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București. După absolvirea facultății a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cluj.

Este unul din cei mai importanți actori de film din România, și unul din puținii care au ajuns la o solidă reputație europeană.

În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia „Păcală”, iar patru ani mai târziu este magistral în „Între oglinzi paralele”, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Daneliuc l-a distribuit în filmul „Iacob”, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. În anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul „Moromeții”, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul „Senatorul melcilor”.