Rusia a pierdut peste 1 milion de vieți din cauza pandemiei

Presa internațională abundă în cele mai contradictorii explicații și prognoze cu privire la ultimele metamorfoze în echipa guvernamentală rusă. De exemplu, experții de la prestigioasa agenție The Bell au pregătit o evaluare a primului mandat de prim-ministru al lui Mișustin, care sună surprinzător de pozitiv. Totodată, nu puțină presă a scris că prima numire a lui Mișustin în fruntea guvernului rus, care trebuia să schimbe ceva în actul de guvernare după o lungă stagnare sub conducerea lui Medvedev, a coincis cu începutul pandemiei de COVID-19. Însă răspunsul guvernului rus la provocarea pandemiei a fost un eșec total. Rusia a pierdut peste 1 milion de vieți din cauza pandemiei, mai mult decât orice țară din lume ca pondere a populației sale. Nicio țară din lume nu a făcut față COVID-ului mai rău decât Rusia. Plus la toate, unul din adjuncții lui Mișustin, care a blocat folosirea vaccinurilor occidentale, a primit între timp bani pentru un dubios vaccin rusesc.

Un loc aparte în comentariile de presă ocupă constatarea, că în timpul mandatului de premier al lui Mișustin, Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, a forțat un milion de oameni să părăsească țara în 2022-2023 și a trecut la o economie de „război” în care producția sporită de arme este finanțată prin scăderea consumului și a calității vieții cetățenilor. Adevărata socoteală pentru această tranziție urmează încă să vină, pe când elita politică rusească nu dă semne de încetare a războiului.

Incompetența și corupția au devenit proverbiale

Totodată, de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, în mediul Z-patrioților ruși s-au acumulat suficiente pretenții la adresa, deja, fostului ministru de război Șoigu, căruia nu i-a reușit să ocupe Kievul „în trei zile”, iar armata rusă și-a demonstrat nepregătirea pentru un război la scară largă, tot așa cum incompetența și corupția conducerii militare ruse au devenit proverbiale. Nici capturarea orașelor Bakhmut și Avdeevka nu au schimbat atitudinea negativă față de fostul ministru. Chiar dacă Putin apreciază loialitatea mai presus de profesionalism, dar în cazul lui Șoigu păstrarea după el a postului de ministru al Apărării a fost socotită cu efecte mai nocive decât demisia unui ministru loial, mai ales că această demisie satisface așteptărilor unor secțiuni largi ale societății ruse. Un semn al abordării acestei demisii a fost arestarea adjunctului și confidentului lui Șoigu, Timur Ivanov, acuzat de corupție.

De-a lungul celor doi ani de război, Șoigu a devenit cea mai toxică figură din conducerea rusă, așa că este puțin probabil să reușească să devină al doilea Patrușev, iar statutul de secretar al Consiliului de Securitate va rămâne doar un exil onorific. Folosind aproximativ aceeași logică, Putin l-a îndepărtat altădată pe nu mai puțin toxicul Dmitri Medvedev din guvern. Experții ruși scriu că plecarea lui Șoigu din Ministerul Apărării este un șoc pentru generali. Chiar dacă Șoigu nu a fost pedepsit dur, ci doar mutat pe o poziție onorabilă la Consiliul de Securitate, în schimb mulți dintre subalternii săi implicați în diverse scheme de corupție alături de fostul lor șef, riscă să fie tratați cu totul altfel. Și Șoigu nu va mai putea să-i protejeze, fiindcă în ciuda noii prestigioasei funcții de secretar al Consiliului de Securitate, în realitate el nu va mai avea la dispoziție nici putere reală, nici resurse financiare semnificative.

Căderea „arhitectului” semnalează redistribuirea influenței

Putin l-a propus pentru postul de ministru al apărării pe Andrei Belousov, fost vicepremier, un economist civil. Oficial, această alegere a președintelui rus se explică prin necesitatea ca ministrul apărării să fie absolut deschis inovării și ideilor noi în asigurarea necesităților armatei. Însă mulți experți înclină spre concluzia că noului ministru al apărării îi va fi greu să înțeleagă nevoile armatei – din cauza lipsei de experiență militară. Corporația militară este puțin probabil să-l accepte cu entuziasm pe noul ministru-economist, mai ales că toată lumea se așteaptă la un audit și epurări pe motiv de corupție sub noul conducător. Cu această numire, Putin arată clar că își dorește o abordare mai pragmatică, necoruptă și profesionistă a nevoilor armatei. Dar nu există nicio garanție că în condițiile corupției endemice din armata rusă acest experiment va funcționa neapărat.

O decizie și mai controversată devine mutarea lui Nikolai Patrușev din funcția omnipotentă de secretar al Consiliului de Securitate, pe poziția de asistent al președintelui responsabil de problemele construcțiilor navale. Patrușev, în vârstă de 72 de ani, este un aliat apropiat al lui Putin, el a fost adjunctul său în administrația prezidențială la sfârșitul anilor 1990 și apoi în FSB. Patrușev este numit „arhitectul” invaziei Ucrainei. Potrivit unor surse din The Times și The Wall Street Journal, Patrușev a fost cel care l-a convins pe Putin să declanșeze războiul în Ucraina, argumentând că Statele Unite se pregătesc să atace Rusia și că Moscova ar trebui să lanseze un „atac preventiv”.

Experții evaluează noua numire a lui Patrușev drept o „înfrângere instrumentală gravă” și o „pensie onorabilă”, amintind că pozițiile fostului secretar al Consiliului de Securitate s-au prăbușit după revolta Companiei militare private Wagner, condusă de Evgheni Prigojin. În funcția Consiliului de Securitate intra prevenirea acestui fel de revolte, acest organ fiind abilitat cu coordonarea extradepartamentală între structurile responsabile cu securitatea statului. Însă anume în această misiune Patrușev a eșuat. Totodată, căderea lui Patrușev semnalează o redistribuire a influenței funcționale între clanurile tradiționale la vârful piramidei de stat și o reducere importantă a numărului de membri influenți din grupul informal numit „Politbiro-ul lui Putin”.

Pentru un război prelungit împotriva Ucrainei

Restructurarea managementului guvernamental rus aranjată recent de Putin, vizează optimizarea actualei paradigme politice a Rusiei, dar nu schimbarea ei. Toate remanierile operate de Putin indică direct că el dorește să fortifice configurația actuală a puterii și folosește schimbarea guvernului doar pentru a crește eficiența a ceea ce există deja, dar nu pentru abordări noi. Potrivit analiștilor de la Institutul American pentru Studiul Războiului (ISW), astfel de schimbări indică faptul că Kremlinul încearcă să optimizeze economia rusă și, în primul rând, baza industrială a sectorului de apărare pentru a sprijini un război prelungit împotriva Ucrainei. Acest lucru poate indica și posibila pregătire a Federației Ruse pentru operațiuni militare împotriva țărilor Alianței Nord-Atlantice.

Faptul că Putin nu este gata pentru schimbarea paradigmei politice care a adus la războiul din Ucraina, este demonstrat și de decizia de a-i lăsa în funcții pe Aleksandr Bortnikov și Serghei Narîșkin, șefii Serviciului Federal de Securitate (FSB) și, respectiv, Serviciului de Informații Externe (SVR). Și Serghei Lavrov, veteranul ministru de externe al țării, rămâne, de asemenea, în funcție. Toată această politică de personal operată de Putin vorbește despre încrederea liderului rus în propriile abilități, dar și că el intenționează să continue politica de război infinit de mult.

Pronostic plin de riscuri pentru republica Moldova

Pentru Republica Moldova continuarea pe o perioadă lungă de timp a războiului din Ucraina este un prognostic îngrijorător și plin de riscuri greu de anticipat. Cu siguranță, vor continua eforturile Moscovei de destabilizare politică a Moldovei prin activarea conflictelor separatiste transnistrean și găgăuz. Se va păstra și va crește susținerea politică și financiară a coloanei a V-a în interiorul societății moldovenești, păstrându-se și riscul extinderii agresiunii militare ruse asupra Republicii Moldova. Într-o asemenea situație e greu de așteptat o înviorare economică sustenabilă, capabilă să contribuie la schimbări pozitive a stării sociale a păturilor largi ale populației.

Iar aceasta, deja, creează riscuri mari privind perpetuarea guvernării de orientare pro-europeană, cu posibilitatea revenirii la guvernare în Republica Moldova a forțelor politice antieuropene și pro-Moscova. Pe acest fundal devine tot mai probabilă recrudescența proiectului Unirii ca unica soluție de salvare a Moldovei la Est de Prut de revizionismul imperialist al Rusiei lui Putin și de integrare a acestui spațiu în UE prin revenirea politică în componența României.