Scriitorul consideră că atât în perioada sovietică, cât mai ales în perioada renașterii naționale de la sfârșitul anilor 80, Eminescu a fost un portdrapel, care i-a inspirat pe intelectuali și oamenii de bună voință, să-și revendice drepturile  firești la limbă, alfabet, istorie, neam. Astfel, începutul mișcării de renaștere a pornit de la depunerea de flori a unui grup de studenți la bustul lui Eminescu. Vladimir Beșleagă: “Pe 15 ianuarie 1988, un grup de studenți de la Universitatea de Stat, după ședința cenaclului literar Mihai Eminescu, au coborât la Aleea Clasicilor, ca să facă un recital de poezie eminesciană, întru amintirea și celebrarea marelui poet, la bustul lui din Aleea Clasicilor. Și să vedeți ce se întâmplă. Lucrurile acestea le cunosc de la un coleg mai tânăr, Dumitru Maxim. El mi-a spus că erau vreo 15 inși. Și când au venit ei și s-au adunat în jurul bustului poetului, organele de drept, așa-zisa miliție de atunci, au observat acest lucru și i-au pus pe fugă. I-a fugărit de acolo. Pentru că la noi, în Republica Moldova de atunci, perestroika, sau liberalizarea care începuse în tot imperiul sovietic în 1985,  a ajuns cu întârziere dedoi ani...”

Scriitorul Vladimir Beșleagă, născut în anul 1931, își amintește bine și despre evenimentele ce au avut loc în perioada de după război, inclusiv apariția operei lui Eminescu la Chișinău. De asemenea, menționează scriitorul, a fost edificată  Aleea Clasicilor, în care locul central îi aparține lui Eminescu. Aceasta a apărut grație eforturilor scriitorilor ce au ținut la păstrarea culturii românești, ideea fiind preluată de la sculptorul basarabean Alexandru Plămădeală: “Eu, care am trăit perioada asta (perestroika) întotdeauna o leg, sau o conectez la perioada anilor 1954-57. Pentru că după război, prima mișcare de eliberare, de renaștere națională, s-a produs după moartea tiranului. Atunci a apărut în sfârșit, după multe eforturi, după multe lupte, Eminescu editat la Chișinău! Pe urmă au apărut alți scriitori, alți poeți. Iar în 1956-57 a fost edificată Aleea Clasicilor... Alexandru Plămădeală, celebrul arhitect din interbelic, autorul monumentului lui Ștefan cel Mare, a fost unul dintre autorii ideii edificării Aleii Clasicilor în perioada interbelică... După război intelectualitatea noastră , în primul rând scriitorii, au fost cei care au readus și au renăscut  această idee. Și a apărut posibilitatea de a o edifica abia după moartea lui Stalin, în perioada primei liberalizări de după război... A fost prins momentul, pentru că imediat a venit reculul și cei care au pornit, au edificat Aleea, au fost blamați...”

Vladimir Beșleagă mai povestește despre venirea lui Nichita Stănescu la Chișinău, care mărturisea că l-a văzut pe Tudor Arghezi, iar acela îl văzuse pe Eminescu în copilărie, iar prin acest fapt, afirma poetul român, „l-am văzut și eu și transmit acea imagine tuturor celor care mă vad pe mine”.

Vladimir Beșleagă subliniază că Eminescu este totdeauna incomod și întotdeauna actual, pentru că el exprima esența ființei noastre naționale la cel mai înalt grad. Marele poet se referă la destinul Basarabiei în publicistica sa și într-un eseu cu același nume, în care dezvăluie foarte argumentat istoria și identitatea românească a acestui ținut. Scriitorul Vladimir Beșleagă, originar din regiunea transnistreană, se mândrește cu faptul că marele poet menționează în acel eseu și satul său de baștină, Mălăiești...

Mai multe detalii la temă ascultați în înregistrarea interviului cu Vladimir Beșleagă, realizat de Alina Rusu.