„Limba română cu derivatele ei, folclor, literatură, istorie, personalități, constituie o parte foarte importantă a existenței mele spirituale. Aureliu Busuioc are un îndemn poetic că limba noastră românească așteaptă dragostea noastră. Eu aș continua că dragostea noastră înseamnă atenția față de cunoașterea ei, respectarea normelor ei”.

Marile Adunări Naționale din anii de renaștere națională de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut au fost cele mai importante evenimente din viața publicistului Vlad Pohilă:

„Sunt cele mai frumoase, cele mai puternice, cele mai emoționante amintiri din viața mea și cred că a tuturor are au trăit acele evenimente, contemporanilor cu mine, sau mai tineri, sau mai învârstă. S-a întâmplat ceva de necrezut, o mobilizare a oamenilor, o unitate a lor în gând, în simțire, în dorința de a schimba ceva, de a obține limba română, cu funcțiile ei firești, pentru că era atât de prigonită, scoasă, alungată de peste tot, încât nu se mai putea. Ce gândeau acei lideri sovietici nu-mi pot imagina, pentru că tot apăsau pe funcționarea limbii ruse și lărgirea sferelor ei de influență, neglijând cu totul rolul limbii moldovenești, cum era pe atunci, aici. Chiar oamenii cei mai cuminți, care acceptau această prigoană, această asprire, această nedreptate, la un moment dau au spus nu se mai poate. Această atmosferă a fost încălzită la noi de scriitori, pentru că în alte părți au fost alți promotori, în Țările Baltice - muzicienii, în Georgia – cineaștii, mare a fost rolul lor mobilizator, presa atunci a atins cote inimaginabile și un prestigiu nemaipomenit”.

Vlad Pohilă apreciază că limba română a evoluat semnificat în R. Moldova, dar spune că ar trebui acordată o atenție mai mare exprimării corecte:

„După 30 de ani, de fapt după 20, 10 ani, s-a simțit un progres indiscutabil. Începând de la faptul că limba română poate fi auzită în Armată, în Parlament, în ministere. Era de neimaginat cu 35 de ani în urmă să se vorbească în Sovietul Suprem, în Parlament, românește. Acum a sporit mult și calitatea vorbirii, lumea vorbește mai liber, indiscutabil mai liber. Cu 30 de ani în urmă, și funcționarii publici și unii miniștri, viceminiștri și chiar unii profesori universitari vorbeau mai greu. Acum, desigur că vorbesc mai liber, inclusiv pentru că au mai multe modele, posturi de radio, de televiziune, mai multe spectacole de teatru, filme, comunicarea vie, a merge la Iași sau la București nu mai e o problemă.

Aceasta nu înseamnă că nu există probleme. Lumea s-a cam lăsat pe tânjeală. Mulți conaționali nu acordă atenția convenită limbii române. Or, unii oameni au obligația de a vorbi o limbă corectă și de a o promova, mă refer la ziariști, la actori, la reporteri de radio și televiziune, la profesori, oricare, de matematici, de istorie, de informatică, toți trebuie să vorbească corect și să dea copiilor modele”.