De la declararea independenței Republicii Moldova au trecut 24 de ani. Cu această ocazie vrem să facem o scurtă radiografie al acestui parcurs, întrebându-vă și pe dumneavoastră ce am reușit și ce nu am reușit până în prezent?

Maia Sandu: În primul rând, trebuie să începem cu faptul că 24 de ani nu este prea mult, dacă e să ne uităm peste istoria mai multor state. Dezvoltarea durează. Dacă ne gândim ce înseamnă un stat, un stat înseamnă instituții puternice care să ofere securitatea oamenilor și servicii de calitate pentru impozitele pe care le plătesc, pentru că așa funcționează lucrurile. Și dacă ne uităm din această perspectivă, nu am reușit să construim niște instituții foarte puternice. Revenind la experiența altor state, o să vedem că construcția instituțiilor durează. Există și exemple de succes, cum ar fi Țările Baltice care am putea spune că au pornit ca și noi, în aceleași condiții, și care au reușit totuși să construiască un stat care funcționează în interesul cetățenilor mai repede.

Ce a făcut această diferență, dacă ați dat acest exemplu? E vina cetățenilor care nu au știut să aleagă oamenii potriviți în funcții sau e vina celor care au ajuns în aceste funcții și au înșelat așteptările cetățenilor?

Maia Sandu: Probabil, sunt mai multe motive de ce noi am ajuns aici. Dacă stau să-mi amintesc, prin anii 80 și ceva am cunoscut niște elevi din Lituania, Letonia și am văzut care sunt deosebirile. În primul rând, noi eram o echipă din Republica Moldova și jumătate dintre colegii noștri, din această echipă, nu vorbeau limba română. Acest lucru era cu totul diferit la elevii care veneau din Țările Baltice. De atunci am văzut o diferență semnificativă între comportamentul, dar și atitudinea cetățenilor de acolo și atitudinea cetățenilor din Republica Moldova. Sunt foarte multe lucruri. Putem să discutăm despre condițiile inițiale, dacă am fost noi mai integrați în Uniunea Sovietică și dacă atunci când aceasta s-a dezintegrat am fost noi mai vulnerabili. Nu am reușit peste noapte să ajustăm economia la noile condiții, să continuăm să construim o industrie, să devenim competitivi. Au fost mai multe lucruri care nu ne-au oferit un start foarte bun. Dar asta nu înseamnă că dacă făceam efort și dacă eram consecvenți, și dacă ne interesa foarte mult ca să construim un stat puternic, nu am fi reușit.

Vă amintiți ce făceați în perioada Marilor Adunări Naționale când era proclamată independența RM  și limba română în calitate de limbă de stat? Rezonați atunci cu acele evenimente?

Maia Sandu: Bineînțeles că îmi amintesc și cred că a fost un start bun. Și eu am fost acolo, alături de părinții mei, în stradă, la toate aceste Adunări Naționale și îmi amintesc care era entuziasmul părinților mei. Poate entuziasmul meu nu era atât de mare sau așteptările mele nu erau atât de mari, pentru că eu nu trecusem prin acel sistem în modul în care trecuseră părinții mei, pentru că eram totuși foarte tânără și am fost protejată de anumite lucruri. Dar am văzut cât de mult se bucurau părinții mei și prietenii lor și aceste așteptări evident că au fost mari și noi cu toții ne-am imaginat că vom ajunge altundeva peste 20-24 de ani. Iată-ne aici. Important este să învățăm niște lecții, să ne schimbăm atitudinea și vorbesc aici și de politicieni, dar mai ales de cetățeni, pentru că puterea este a cetățeanului și dacă vrea poate să și-o revendice și să schimbe lucrurile și să facem lucrurile altfel de acum încolo.

Și pentru că ați reușit să treceți prin câteva instituții în Republica Moldova, cea mai recentă fiind Ministerul Educației, pornind de la această experiență, care sunt problemele instituțiilor de stat și cum pot fi rezolvate?

Maia Sandu: Instituțiile le creează oamenii. Avem nevoie de niște proceduri foarte clare și despre proceduri putem să spunem că sunt, mai mult sau mai puțin, acceptabile, cu toate că sunt procese care trebuie îmbunătățite și pe anumite dimensiuni birocrația este prea mare, pe altele – spațiul de interpretare este prea mare și de aici apar anumite probleme de corupție. Dar ca să pornim să construim niște instituții puternice avem nevoie de oameni bine intenționați care pot să pună bazele unor instituții puternice. Aceasta înseamnă să corecteze aceste proceduri, dar în același timp – să investească în acești oameni. Dacă vrem să avem oameni de calitate, trebuie să-i motivăm și financiar, dar și să le oferim și stabilitate. Care este diferența între schimbarea puterii într-o țară dezvoltată și schimbarea puterii în Republica Moldova? Sau, să zicem, schimbarea unui ministru? Într-o țară dezvoltată lucrurile nu se schimbă prea mult chiar și atunci când se schimbă vârful puterii, pentru că acolo există serviciul public foarte bine pregătit, funcționari publici foarte pregătiți care au parte de această stabilitate și, chiar dacă se schimbă ministrul, tot ei sunt cei care pregătesc opțiunile de politici. Și opțiunile de politici nu sunt foarte diferite. Există o problemă – se propune rezolvarea: așa sau altfel. Dar ambele opțiuni sunt bine documentate, se bazează pe evidență statistică. Și atunci un ministru, sau un prim-ministru, sau un președinte doar ia o decizie care soluție dintre acestea două este mai bună. La noi e altfel, pentru că nu avem acești funcționari publici foarte puternici care să pregătească lucrurile bine și care să le ofere unui ministru. De aici, această schimbare dramatică și începem de la început de fiecare dată și nu mai reușim să construim pe ceea ce au făcut predecesorii noștri. Trebuie să avem parte, la un moment dat, de o guvernare care înțelege importanța instituțiilor, care nu se teme de instituții, care nu vrea să controleze instituțiile.

Să înțeleg că aici faceți aluzie și la ministerul pe care l-ați condus și care acum, cel puțin din primele acțiuni anunțate, încearcă să meargă pe alte politici decât cele elaborate până în prezent?

Maia Sandu: E normal să am o asemenea reacție. Eu am tot vorbit despre cât de importantă este echipa de la Educație și despre faptul că nu un singur om a pornit aceste reforme și pentru mine este foarte importantă continuitatea. Și nu doar pentru mine, dar și pentru toți acei oameni pe care noi am reușit să-i convingem să vină la Ministerul Educației și să rămână, să facă un efort enorm, chiar dacă nu a fost apreciat financiar așa cum trebuia să fie. Acesta este momentul cel mai dificil – construcția echipei. Durează ani de zile. Un ministru nu are ani de zile la dispoziție, vedeți că ”viața” unui ministru este relativ scurtă. Deci atunci când moștenești o echipă bună, ceea ce trebuie să faci este să îi oferi ocazia să îți vorbească. Da, s-ar putea să nu fii de acord cu anumite lucruri, nimeni nu spune că trebuie să preiei 100 % din ceea ce a făcut predecesorul tău, dar în situația în care există un anumit sprijin în societate pentru reformele care au demarat în educație, atunci merită să-ți iei un răgaz de câteva săptămâni, 2-3 luni, să înțelegi mai bine ce se întâmplă, după care să vii cu niște decizii.

Dumneavoastră când ați venit în această funcție, erați un om din afară și lumea nu știa la ce să se aștepte. Cum ați găsit atunci sistemul de educație și cum l-ați lăsat la final de mandat?

Maia Sandu: M-am exprimat la un moment, atunci când am venit, că am găsit un sistem disfuncțional. Chiar dacă eu credeam că am suficiente cunoștințe despre administrarea sistemelor în Republica Moldova, am fost surprinsă să aflu că sistemul educațional era într-o stare atât de proastă. Și, dacă vă amintiți, mie mi-a luat ceva timp ca să înțeleg acest lucru. Eu chiar nu am fost prezentă în spațiul public pentru aproape primele 6 luni, chiar dacă exista o presiune foarte mare din partea dumneavoastră, a jurnaliștilor, să mă dau cu părerea. De acest timp am avut nevoie ca să învăț sistemul și să-mi construiesc echipa, după care să pot să vin cu niște soluții. Nu vreau să insist că am schimbat dramatic sistemul. Ceea ce am reușit să facem este să atragem atenția asupra problemelor din sistem, să scoatem și sistemul, dar și societatea din această zonă de confort. În special, am reușit prin exercițiul de la Bacalaureat, pentru că toată lumea a trebuit să recunoască faptul că avem probleme în educație și, odată recunoscută problema, e mai ușor să căutăm răspunsurile la întrebare. Noi am reușit să formulăm niște întrebări și, cred eu, am început să formulăm și niște răspunsuri sub formă de politici, noua lege – Codul Educației. Dar, ca să schimbăm sistemul dramatic spre bine, trebuie să implementăm toate aceste lucruri.

Spuneți-ne trei direcții care ar trebui urmate în acest domeniu, pentru ca să nu se oprească reformele.

Maia Sandu: Primul element este principiul meritocrației. Trebuie să promovăm cei mai buni oameni pe post de manageri școlari, pentru că ei ar putea crea condiții pentru profesori și elevi ca să se desfășoare procesul educațional în cele mai bune condiții. Trebuie să promovăm cei mai buni profesori. Principiul meritocrației este cel mai important și este important să nu renunțăm la el în favoarea celor politice sau a ”cumătrismului”.

În al doilea rând, trebuie să se meargă în continuare și, poate mai mult decât am reușit noi, pe crearea condițiilor pentru profesori, pentru menținerea și pentru atragerea în sistem a profesorilor de calitate. Noi am elaborat un program național care este în proces de definitivare. Mai mult decât atât, am convenit cu Banca Mondială asupra unui credit de 15 milioane de dolari pentru implementarea acestui program. E o metodă prin care Ministerul Educației poate să obțină sprijin enorm din partea profesorilor, dacă reușește să aprobe acest document și să-l implementeze cu resurse din afară.

Mai este și revizuirea curriculară și aici noi avem primul pas făcut – Cadrul Național de Referință, care este ca un ghid pentru procesul de revizuire curriculară – este și el gata. Aceste documente trebuie adoptate și trebuie să se purceadă la implementarea lor.

Cum afectează independența RM așa-numitul ”furt al secolului”? Cum a putut să se întâmple acest lucru și dacă a putut fi prevăzut din funcția pe care o dețineați atunci în Guvern? Credeți că va putea fi realizată o anchetă obiectivă în acest sens?

Maia Sandu: Acest furt este un exemplu că instituțiile din acest stat nu funcționează și că asemenea comportament ne aduce în pragul falimentului statului. Acest miliard reprezintă 16 % din PIB, deci este o sumă enormă pentru o țară mică precum Republica Moldova. Și dacă se mai întâmplă ceva de tipul acesta, ajungem într-o situație în care statul nu-și va putea îndeplini obligațiunile elementare pe care le are în fața cetățenilor. Și așa, urmează să vedem cum o să se transforme garanțiile pe care le-a eliberat statul pentru a acoperi această gaură în bugetul de stat, în ce măsură va fi preluată această garanție și cum va afecta cheltuielile publice, pentru că acest lucru urmează să se întâmple.

Mă întrebați în ce măsură aș fi putut eu să previn și dacă aș fi putut să previn din funcția mea de ministru al Educației acest furt. Mai puțin, pentru că ministrul Educației nu este membru al acestui consiliu responsabil de politicile financiare și securitatea financiară a statului și e normal să nu fie, pentru că acolo sunt implicate alte instituții. Pe problema băncilor nu s-a discutat în echipa Guvernului și cred că e o problemă. Pentru mine a fost o mare surpriză după alegeri să aflu cât de mare este gaura și trebuie să spunem că acest lucru s-a întâmplat nu de ieri și nu de azi. Se întâmplă de la 2000 încoace, când au fost introduse anumite modificări care au slăbit puterea juridică a acestor instituții publice. Se fac responsabili de această situație foarte mulți oameni și eu sper că vor fi sancționați într-o formă sau alta. Cât de repede se va întâmpla acest lucru, e greu de spus, pentru că nu vedem suficientă viteză și dorință din partea celor care sunt responsabili de identificarea și sancționarea celor implicați în această fraudă.

Dar ce spune un asemenea eveniment despre un stat?

Maia Sandu: Tocmai despre asta vorbeam la început. E greu să spui ceva de bine despre acești 24 de ani, dacă ajungem cu o fraudă de o asemenea amploare. Prea multe instituții au fost implicate sau nu au avut o reacție pe potrivă. Deci, nu e vorba că doar o instituție a eșuat, vorbim despre foarte multe instituții importante care au eșuat în acest proces și nu au prevenit această fraudă. Concluzia este foarte tristă și ne întrebăm ce va urma și în ce măsură situația este reparabilă.

Ați crezut în sinceritatea celor care v-au propus pentru funcția de prim-ministru și ați fost pregătită să o exercitați?

Maia Sandu: Eu cred că cei care m-au propus și-au dorit ca eu să ajung prim-ministru. Din ce motive, e altă întrebare. Dar, în același timp, eu nu mi-am făcut iluzii că toată echipa va fi bucuroasă să audă care sunt condițiile mele și am știut că probabilitatea ca aceste lucruri să se întâmple e mică. Dar mi-am zis că oricum merită efortul, pentru că dacă reușeam să aducem doi oameni competenți, tehnocrați și neimplicați politic și, respectiv, neimplicați în toate aceste delapidări și scandaluri, la Banca Națională și la Procuratura Generală, merita să încerc.

Dar însemna să vă puneți în fața unei structuri și a unei mașinării care funcționează de ani de zile. Erați pregătită să-i faceți față?

Maia Sandu: Eu cred că am anumite capacități potrivite pentru spargerea unui sistem și am încercat să le folosesc. Nu am reușit de data aceasta, poate reușesc altă dată. Eu cred că noi toți împreună putem să reușim, pentru că nu există altă soluție pentru a consolida acest stat. Ca să consolidăm statul, trebuie să spargem acest sistem mafioto-oligarhic și să aducem oameni integri în funcțiile-cheie, în special în instituțiile care trebuie să prevină asemenea jocuri în viitor.

Ce ar trebui să facă actuala clasă politică pentru ca să recapete încrederea societății?

Maia Sandu: Ar trebui să renunțe imediat la controlul unor instituții, să ”facă curte” oamenilor integri și profesioniști, să-i roage să vină în aceste funcții, să nu aibă această atitudine arogantă că ei sunt cei mai buni.

Problema etnică, problema denumirii limbii continuă să fie discutate, continuă să fie probleme actuale. De ce credeți că se întâmplă acest lucru și dacă ar trebui să rămână pe agendă aceste probleme sau ar fi trebuit să fie depășite?

Maia Sandu: Bineînțeles că aceste probleme ar trebui să fie depășite și am putea învăța din experiența țărilor Uniunii Europene, pentru că nu suntem prima țară în care conviețuiesc mai multe etnii, nu suntem prima țară unde se pune problemalimbii majorității și a limbilor minorităților. La noi e o problemă delicată, istoric vorbind, cu toate că în toate țările există această tentă politico-istorică. Există experiențe în Europa prin care se încearcă în primul rând să se asigure că toată lumea vorbește limba statului, în cazul nostru – limba română, dar se creează condiții și pentru minorități ca să poată să-și însușească limba, cultura. Dacă s-ar dori și dacă nu s-ar face atât de multă politică la acest subiect, ar exista și o soluție tehnică să îi satisfacă pe toți.

Deci, cineva a pedalat cumva această problemă?

Maia Sandu: Da, bineînțeles. Și pe de o parte și pe de alta, pentru că poți să faci o grămada politică la acest subiect și prinde, din păcate.

Și să nu discuți probleme cu adevărat importante?

Maia Sandu: De acord.

Vă vedeți în continuare în Republica Moldova și, mai ales, în spațiul public sau chiar în spațiul politic?

Maia Sandu:Bineînțeles că mă văd în continuare în Republica Moldova. Nu renunț la această țară, chiar dacă trece printr-o perioadă mai dificilă. Și nu e în drept nimeni să-mi ceară să plec din această țară. Nu am niște planuri foarte concrete vizavi de viitorul meu și nu am fost niciodată un om care și-a făcut planuri pe următorii 5 sau 10 ani. Încerc să văd care sunt oportunitățile și oportunități întotdeauna sunt, dacă ai ochii deschiși ca să le vezi. În funcție de asta voi face o alegere. Bineînțeles că n-o să renunț la lucrurile pe care le-am inițiat în educație și n-o să plec din sistem, chiar dacă oficial am plecat. Dar neoficial, eu sunt alături de toți acești copii pentru care am încercat să fac ceva și alături de toți profesorii cu care am încercat să fac ceva. O să încerc să contribui într-o formă sau alta, nu știu exact sub ce formă, dar o să fiu aproape de educație.

Cât ține de viața politică, nu știu. Haideți să vedem cât de bine va reuși acest Guvern să facă față situației, să vedem dacă partidele politice vor învăța lecția de data aceasta, ceea ce e mai greu de crezut, pentru că au fost mai multe lecții pe parcursul acestor ani. Nu vreau să exclud posibilitatea revenirii în politică la un moment. Deci, nu zic nici da, nici ba.

Vă veți păstra calitatea de membru de partid al PLDM?

Maia Sandu: Nu cred că asta e cel mai important. Eu am zis-o cu mai multe ocazii că nu am ajuns să-mi formalizez calitatea de membru. Depinde de ce o să facă partidul mai departe, pentru că a ajuns la un moment în care lucrurile sunt un pic confuze și nu este foarte clar ce se urmărește și cum se urmărește. Eu am fost întotdeauna parte a echipei de la educație și mă simt în continuare parte a acestei echipe și a sistemului educațional de la care nu plec.

Care sunt perspectivele de dezvoltare ale Republicii Moldova? Cum le vedeți din punctul de vedere al celor care o conduc, dar și al societății? Și societatea trebuie să fie activă și să facă ceva, probabil.

Maia Sandu: De acord. Perspectivele noastre depind în mare măsură de ce vom face pe intern, dar și în ce măsură vom reuși să menținem sprijinul Uniunii Europene. Pentru că ei ne-au fost aproape în acești ultimi 5 ani, aproape 6, și soarta noastră de mai departe depinde de faptul dacă reușim să îi convingem că suntem un partener serios sau nu. Clasa politică nu s-a prezentat neapărat ca un partener serios, dar aceasta nu înseamnă că UE se uită doar la clasa politică. UE știe că aici sunt și cetățeni, pe lângă politicieni, și trebuie să contăm pe acest lucru.

Dar, în afară de faptul că trebuie să punem presiune pe clasa politică și să îi cerem socoteală pentru acțiunile sau inacțiunile ei, trebuie și noi să ne schimbăm comportamentul. Pentru că, dacă mergeți într-o țară europeană, o să vedeți că cetățenii de acolo se comportă puțin diferit. Trebuie să facem fiecare ordine în curtea noastră. Bineînțeles că trebuie să cerem ordine și în curtea Guvernului, dar problemele mari pornesc de la problemele mici. Așa cum există corupție la nivelul organelor centrale, așa există corupție și la nivelul celor locale. Deci, fiecare în comunitatea lui trebuie să devină mai responsabil, mai activ din punct de vedere civic, să începem schimbarea de la noi din curte, încet-încet vom reuși să facem ordine în toată țara.

Vă mulțumim!

AUDIO: Interviu cu fostul ministru al Educației, Maia Sandu