- V-am văzut la sfârșitul acestui eveniment într-o postură neobișnuită, cea de interpret. Cum vedeți funcția unei biblioteci în ziua de azi, se deosebește de acea imagine tradițională pe care o avem?

- Din punctul meu de vedere și din punctul de vedere și al echipei cu care colaborez, biblioteca trebuie să facă eforturi  pentru ca să ajungă la cât mai mulți cititori, cu atât mai mult că tehnologia actuală, internetul etc., concurează dintr-un anumit punct de vedere, deși ar trebui să completeze cartea. Și atunci cred că și bibliotecile, cu toată echipa, trebuie să se gândească, să vină la zi cu atractivitate în ceea ce privește modul de lucru într-o bibliotecă. În calitate de director al bibliotecii județene, desigur cumpăr, cumpărăm carte în fiecare an, cheltuim în acest scop foarte mulți bani, dar activitatea de animație culturală este pe primul loc. Pentru că dacă nu facem noi  primul pas, dacă nu mergem înspre tineri, adolescenți, înspre persoane angajate în câmpul muncii, respectiv înspre vârstnici - spre diferite categorii de cititori - dacă nu căutăm căi pentru a ne adresa în mod direct cu aceste activități de animație culturală cum ar fi spre exemplu un recital muzical, o lansare de carte, jocuri pentru cei mici, cercuri de scriere creativă, cercuri de lectură și așa mai departe - atunci rămânem undeva izolați. Lumea se va duce înspre cinematograf, înspre internet, cum am zis, sau înspre alte surse de distracție. Și cred că biblioteca se poate conecta la tot ce înseamnă tehnologie modernă, poate găsi căi de colaborare și trebuie să-și adapteze  puțin filosofia.

- Ce ați interpretat azi publicului?

- Un  extras de pe albumul “Dacă inimile toate” . Muzica îmi aparține, versurile sunt integral semnate de celebrul maestru Matei Vișniec, dramaturg, cu care avem o colaborare extrem de onorantă pentru noi. Este și un prieten al Chișinăului, unde au fost montate multe piese de teatru ale lui. Iar aceste versuri sunt extrase din mai multe piese de teatru ale lui Matei Vișniec, care, iată, capătă o nouă viață. 

- Și acum, ca să deschidem paranteza - cine este Silvan Stâncel, ce formație are și de unde vin pasiunile sale pentru carte, muzică, teatru?

- Am  absolvit facultatea de filologie germană-franceză la Cluj-Napoca. Tot între paranteze, în 1997, atunci când am dat examenele la facultate, am intrat și la Sibiu și la Cluj. La Sibiu mi s-a propus atunci o bursă la Chișinău. Ași fi putut să studiez la vremea respectivă germană-franceză la Chișinău. Am profesat câțiva ani în învățământ, am avut legături strânse și cu lumea teatrului în România, am fost secretar literar timp de 13 ani la Teatrul de păpuși din Alba-Iulia, care este unul dintre cele mai valoroase teatre pentru copii din România, inclusiv și pentru că organizează unul dintre cele mai frumoase festivaluri de teatru de povești...